Satul Boghicea, din judeţul Piatra Neamţ, este una din comunităţile în care UNICEF implementează modelul servicii bazate pe comunitate. Acolo am întâlnit o mamă singură, care îşi creşte fără niciun ajutor copilul cu dizabilităţi – pe Mihai – în vârstă de nouă ani.

Untitled

Pentru a putea avea grijă de fiul său, mama a renunţat la locul ei de muncă. Mica familie locuia în condiţii foarte sărăcăcioase, într-o casă aflată pe punctul de a se prăbuşi, existând riscul ca băiatul să fie luat de lângă mamă.

În momentul în care a aflat de situaţia acestora, asistentul social din comunitate a mobilizat primarul, vecinii şi întreaga comunitate să le construiască o casă decentă. Fără prea multe resurse financiare, comunitatea şi-a unit forţele şi a reuşit imposibilul. Acum, femeia are o căsuţă în care îşi poate creşte fiul. Când i-am vizitat noi, Mihai ne-a primit cu un zâmbet larg pe faţă. Era foarte bine îngrijit şi fericit că poate creşte alături de mama lui.

Aceasta este o poveste fericită. Din păcate, nu toate comunitățile în care trăiesc oameni în situații disperate beneficiază de un asistent social care să le știe povestea și să poată mobiliza întreg satul să ajute.În momentul în care a aflat de situaţia acestora, asistentul social a mobilizat primarul, vecinii şi întreaga comunitate să le construiască o casă decentă.

De aceea, UNICEF susţine prezenţa în fiecare comunitate a cel puțin unui asistent social calificat, a unui asistent medical comunitar şi a unui mediator şcolar.

Acești profesioniști trebuie să colaboreze cu primăria şi alţi actori, ca de exemplu cu poliţia şi instituţiile de cult. Rolul lor este să ofere servicii care să vină în sprijinul familiilor şi copiilor vulnerabili şi să găsească soluţii la problemele care sunt adesea complexe şi interconectate.

O astfel de soluție ar ajuta:

–           un bebeluş care petrece primele luni de viaţă într-un spital, lipsit de dragostea şi protecţia părinţilor;

–          un copil cu dizabilităţi care este plasat într-o instituţie la vârsta de doi ani și va rămâne instituţionalizat pentru tot restul vieţii;

–          un copil care este luat de lângă părinţii lui iubitori din cauza sărăciei.

Majoritatea acestor copii ar putea creşte alături de familiile lor sau într-o familie: trebuie doar ca noi să luăm deciziile corecte şi să investim în bunăstarea lor şi în viitorul ţării. Investiţiile sociale în copii sunt cel mai bun mod de a rupe cercul vicios al dezavantajelor.

Voi ce parere aveti?

Ati sustine un astfel de proiect?