Unicef Blog

Din Categoria: "Mesagerii UNICEF"

Imagini ce îmi dau puterea să zâmbesc

în Mesagerii UNICEF | scris de Administrare UNICEF | pe 04/Apr/2016 | 0 Comentarii

Bogdan are 19 ani, este student în anul I la Facultatea de Litere a Universității București. Din iunie 2015 este Mesager UNICEF, în cadrul campaniei „Fii și tu Prieten UNICEF!”. Zi de zi, Bogdan discută cu zeci de persoane cărora le povestește cum se pot implica în susținerea pe termen lung a activităților derulate de UNICEF în beneficiul copiilor, prin donații lunare.

Alături de o parte a echipei UNICEF, Bogdan a vizitat câțiva beneficiari ai proiectului-model „Servicii comunitare pentru copii” pe care UNICEF îl derulează în Bacău, susținut și din contribuțiile Prietenilor UNICEF.

IMG_3623

Mai jos este experiența povestită prin ochii lui Bogdan:

„Sunt genul de persoană sensibilă, empatizez cu aproapele meu. Zi de zi, în zone aglomerate din București, văd oameni deznădăjduiți, triști, apăsați. Ei nici nu știu ce norocoși sunt în comparație cu alții care nu au acces la anumite lucruri simple: să învețe să scrie și să citească, să aibă acces la apă curată și proaspătă, să mănânce o masă caldă pe zi sau să aibă un venit lunar, oricare ar fi acesta.”

Oameni cu astfel de probleme am întâlnit în județul Bacău. Una dintre dorințele mele „arzătoare” a fost să văd cu ochii mei împlinirea faptelor bune în care am crezut, cred și voi crede în continuare. Vizita în satele din Bacău mi-a redat zâmbetul, foarte important în conversațiile prin care încerc să-i conving pe oameni să fie susținători financiari ai proiectului Servicii comunitare pentru copii.

Iată-mă, deci, în județul Bacău, alături de colegi ce intervievează copiii familiilor care au fost pozitiv influențate de soluția propusă de UNICEF pentru îmbunătățirea vieții lor:  o echipă formată din asistent social, asistent medical și consilier școlar ce lucrează împreună, oferind servicii sociale integrate acolo unde este nevoie. În Buhuși întâlnesc mediatorul sanitar  – o persoană care ia, în ochii mei, proporțiile unui erou. Este o doamnă de vârsta a doua, cu o vădită dragoste pentru oamenii de care se ocupă. Aceasta îi explică unei tinere mămici (16 ani) să-și continue studiile, să nu renunțe la visele ei, să-și îngrijească bebelușul împreună cu bunica, să nu se gândească o clipă să îl părăsească. Într-o comunitate situată undeva în afara timpului, această doamnă reușește să schimbe lucrurile în bine, iar eu am ocazia să văd, la o altă familie, cum îndeamnă o mamă să-și ducă în mod regulat copiii la școală. Nu pot să nu zâmbesc în sinea mea, când aud răspunsul pozitiv și serios din partea mamei, care pare că a înțeles mai multe de pe urma acestei discuții.

Lăsând-o pe eroină să-și continue activitatea, ajungem într-un sătuc modest, unde cunosc familii a căror situație materială mă emoționează profund. Sunt oameni simpli, apăsați de greutăți mari, dar puternici și rezistenți. Întâlnesc părinți și bunici ce-mi spun cu seninătate că tinerii de care se îngrijesc trebuie să meargă la școală si să devină „mai realizați” decât ei. Copiii sunt vizibil afectați de incertitudinea zilei de mâine, n-au nici măcar o zecime din bucuriile colegilor de generație din familii mai înstărite. Puși în fața întrebării „Ce vrei să devii când vei fi mare?”, îmi dau seama că aceștia nici măcar nu visează la o condiție socială mai bună. Răspunsul lor vine sub forma unei tăceri pierdute, a unor priviri lipsite de speranță.

Acești copii trebuie să viseze, să zâmbească și să crească frumos. Trebuie! Pentru astfel de persoane lucrez în cadrul UNICEF România și cred că receptivitatea oamenilor trebuie să fie mult mai mare. Și poate fi, pentru că acesta este rolul nostru, al Mesagerilor.

Am motive acum să continui să le zâmbesc oamenilor pe care îi întâlnesc pe stradă, indiferent cât de triști, deznădăjduiți, apăsați și veșnic îngrijorați ar fi. Având în memorie chipul tinerei mămici de 16 ani sau a bunicii ce își creste nepoții cu dragoste, găsesc o resursă nesecată de speranță, știu că-mi voi menține entuziasmul mereu și voi încerca să le transmit această stare și celor cu care interacționez zi de zi, povestindu-le ce înseamnă să fii Prieten UNICEF.”

Află povestea Mesagerilor UNICEF. Și tu poți fi unul dintre noi!

http://www.mesageri.unicef.ro/

Pe scurt, despre viața de Mesager UNICEF

în Mesagerii UNICEF | scris de unicef | pe 29/Feb/2016 | 0 Comentarii

Matei are 21 de ani și este  student la Facultatea de Științe Politice în anul II și Mesager UNICEF din iulie 2015. Realizează emisiunea Dialectica (http://on.fb.me/1QfrbRj) si este pasionat de ski, teatru și poezie.  Am discutat cu el, să aflăm ce înseamnă jobul de Mesager prin prisma așteptărilor pe care le avea, a rezultatelor pe care le-a obținut, și nu în ultimul rând, să aflăm cum privesc apropiații lui Matei decizia lui de a lucra pentru UNICEF. IMG_4691

Ce te-a determinat să intri în echipa Mesagerilor UNICEF?

M-am alăturat echipei Mesagerilor UNICEF pentru că aveam nevoie de un job pe vară și am aflat că UNICEF chiar face ceva pentru copii. Îmi plăcea să-i văd pe Mesagerii UNICEF prin piețe și locuri aglomerate, nu erau genul de oameni agasanți care te seacă de energie. Din contră, puteam să vorbesc cu ei oricât doream despre problemele copiilor și erau foarte capabili să-mi răspundă  la orice întrebare care îmi răsărea în minte.

Cum ți-a depășit acest job așteptările?

Eram convins că voi fi înconjurat de oameni simpatici, dar faptul că m-am simțit ca printre cei mai buni prieteni pe care i-am avut vreodată s-a dovedit a fi un real câștig. Nu numai că a făcut ca cele 5 ore de program să treacă într-un zâmbet, dar m-a pus și în contact cu niște oameni minunați. Apoi plata, mă așteptam să fie mai mult simbolică. De fapt, am fost foarte mulțumit de salariul primelor 100 de ore pe care le-am muncit în viața mea.

Numește 3 lucruri care ți-au plăcut cel mai mult la acest job.

Faptul că pot să interacționez cu oamenii, intrând în contact cu ei printr-un subiect atât de frumos și important, cum ar fi protejarea și ajutarea copiilor, dă naștere deseori la prietenii și posibile colaborări pe viitor. De asemenea, programul este flexibil și pot să îl adaptez programului de la facultate, ceea ce dă serviciului aceea notă de relaxare de care am nevoie ca student. Și, nu în ultimul rând, învăț să-mi dezvolt abilitățile de comunicare și persuasiune, coordonatorii și liderii de echipă oferindu-mi sfaturi de câte ori am nevoie pentru a-mi  îmbunătății discursul și modul de abordare.

Cum te-a ajutat experiența dobândită aici să ai mai multă încredere în tine?

Experiențele pe care le-am trăit ca Mesager UNICEF m-au ajutat să văd mai în profunzime mentalitatea oamenilor, am înțeles că pot să vorbesc oricui, pot să mă adresez persoanelor necunoscute și să mi le fac cunoscute, oricât de reticent aș fi putut fi înainte. Am învățat că oricine are o poveste ce merită ascultată și că oricine merită un zâmbet din partea unui Mesager UNICEF.  Arborând un zâmbet prietenos, pot să trec peste orice barieră socială și, dacă receptorul intenției mele este un om la fel de pozitiv ca mine va reacționa într-un mod plăcut și voi putea întreține o conversație din care amândoi să beneficiem. Plecând de la transmiterea unui mesaj, am învățat nu numai să îi înțeleg pe oameni, dar și cum să îmi susțin în cel mai convingător mod cu putință punctul de vedere, cu argumente și idei. Toate acestea au constituit un real antrenament pe teren asupra încrederii mele în mine, care mi-a arătat că pot deveni constant mai bun în relațiile cu oamenii pe care îi abordez și nu numai.

Ce au spus familia și prietenii când le-ai povestit cu ce te ocupi?

Familia a fost foarte mulțumită, crede că ce fac este extraordinar și fac din subiectul acesta o poveste de care sunt extrem de mândri. Unii dintre prieteni sunt uimiți de faptul că mă distrez atât de mult împreună cu colegii Mesageri și câștig și un salariu mulțumitor. Alții mă privesc cu admirație, sunt plăcut impresionați de faptul că ajut copiii și pe câțiva chiar i-am convins să doneze la rândul lor sau chiar să se alăture echipei de Mesageri UNICEF.