Unicef Blog

Din Categoria: "Uncategorized"

Normele sociale care influențează comportamentele de risc ale adolescenților din România

în Uncategorized | scris de unicef | pe 07/Jul/2015 | 0 Comentarii

Discursul lui Sandie Blanchet, Reprezentantul UNICEF în România, la media briefingul pe tema Studiului privind normele sociale care influențează comportamentele de risc ale adolescenților din România.

Deși adolescența face parte tot din perioada copilăriei, studiile recente au arătat că, în cea de-a doua decadă de viață, adolescenții trec prin multe schimbări pe care trebuie să căutăm să le înțelegem mai bine. Schimbările respective nu se rezumă doar la aspectul fizic, ci presupun o anumită evoluție în plan psihologic și la nivelul creierului. Cercetările au scos la iveală noi dovezi și date științifice care explică ce se întâmplă în creierul unui adolescent. Comparativ cu adulții, adolescenții au un mod de operare diferit atunci când vine vorba de învățat, de luarea deciziilor și de rezolvarea problemelor. Au capacitatea de a învăța în ritm intensiv, iar creierul lor dispune încă de flexibilitate. În același timp însă, creierul lor nu este încă dezvoltat pe deplin, astfel încât adolescenții nu sunt capabili să  dea dovadă de autocontrol și autodisciplină în măsura în care o pot face adulții – ei acționează mai mult sub imperiul impulsului emoțional și mai puțin al discernământului și spiritului critic. De asemenea, adolescenții sunt extrem de influențați de mediul în care trăiesc – semenii, prietenii, părinții, școala, societatea, mass media (mai ales în spațiul virtual) etc. Normele sociale, definite ca tipare comportamentale adoptate într-un anumit grup, joacă un rol însemnat în viața adolescenților.

Este foarte important să înțelegem ce anume determină comportamentele adolescenților, ce îi motivează să ia o decizie sau alta – fie ea bună sau rea. Este la fel de important ca rezultatele unei astfel de analize să fie împărtășite adolescenților înșiși, părinților lor, comunităților și decidenților. În ziua de azi, există numeroase dovezi potrivit cărora multe dintre comportamentele care ulterior ajung să afecteze serios societatea se formează în perioada adolescenței. Fumatul, consumul de alcool, consumul de droguri, alimentația proastă, sedentarismul sunt obiceiuri adeseori deprinse în cea de-a doua decadă de viață, cu consecințe costisitoare și de durată asupra sănătății și stării de bine. În termeni pozitivi, concluzia este următoarea: dacă dorim ca românii să fie sănătoși, să aibă parte de o alimentație sănătoasă, să facă sport, să evite consumul de tutun, alcool și droguri, atunci eforturile noastre trebuie să se concentreze asupra copiilor și, în special, a adolescenților.

Una dintre prioritățile acordului de parteneriat între Guvernul României și UNICEF pentru perioada 2013-2017 este aceea de a spori accesul la servicii de calitate adresate adolescenților, băieți și fete, în special a celor din categoriile vulnerabile, oferindu-le informațiile de care au nevoie și creându-le condiții pentru a se face auziți. Ne propunem, astfel, să contribuim la bunăstarea adolescenților, inclusiv prin a-i ajuta să facă alegeri sănătoase cât mai devreme în viață.

În prezent, Reprezentanța UNICEF în România împreună cu partenerii săi, primării și ONG-uri din cinci orașe (București sectorul 4; Bacău; Cluj-Napoca; Constanța și Iași) implementează un model de intervenție numit „Oportunități pentru Adolescenți”. Acest model presupune dezvoltarea de noi servicii inter-sectoriale în zonele urbane, prin intermediul cărora adolescenții beneficiază de sprijin și informații cu privire la comportamentele sănătoase și cele de risc. În cadrul intervenției, am realizat o platformă online dedicată adolescenților: www.adolescenteen.ro, care, printre altele, oferă informații cu privire la dezvoltarea fizică, emoțională și intelectuală a tinerilor în perioada adolescenței, precum și informații despre comportamentele de risc și cele protective. Până acum, platforma online și modelul de intervenție au fost accesate de aprox. 60.000 de adolescenți și tineri.

@UNICEF Romania/Radu Sandovici/ Sandie Blanchet, Reprezentantul UNICEF in Romania

Cercetarea reprezintă un pilon de bază al eforturilor noastre cu și pentru adolescenți. Cu sprijinul unei echipe de cercetători, sociologi, antropologi și psihologi, UNICEF a realizat o analiză a normelor sociale care influențează comportamentele de risc ale adolescenților din România. Analiza a vizat adolescenți cu vârste între 10 și 18 ani, din cinci orașe în care activează UNICEF. Echipa de cercetare va face o prezentare a tuturor rezultatelor studiului, însă eu aș dori să punctez doar câteva dintre acestea:

  • Adolescenții încep să consume tutun, alcool sau droguri ilegale la o vârstă medie de 13-14 ani. Ei declară că sunt împotriva acestor practici și par să fie conștienți de consecințele negative pe care astfel de comportamente le pot avea asupra dezvoltării lor; cu toate acestea, declarațiile sunt contrazise de practicile pe care le adoptă.

 

  • Deși adolescenții sunt de părere că vârsta cea mai potrivită pentru debutul vieții sexuale este cea de 18 ani, statisticile arată că ei încep să aibă contacte sexuale mai devreme. Adolescenții intervievați au relatat că primul lor act sexual a avut loc în contextul unor evenimente mai deosebite, în absența adulților și, uneori, pe fondul consumului de alcool.

 

  • Campaniile de informare-educare-comunicare organizate în școli în legătură cu fumatul, consumul de alcool și droguri ilegale nu par să aibă un impact semnificativ asupra adolescenților. Mesajele negative sau moralizatoare nu au efectul scontat.

 

  • Unul dintre factorii cei mai importanți care determină adoptarea unui comportament este imaginea adolescentului în grupul din care face parte: în grupurile în care fumatul, consumul de alcool și de droguri sunt comportamente percepute ca fiind „cool”, adolescenții tind să le adopte pentru a fi acceptați de grupul respectiv; la polul opus, în grupurile unde astfel de comportamente sunt desconsiderate, adolescenții tind să nu le adopte.

Studiul oferă și o serie de recomandări de luat în seamă:

  • Să ne concentrăm asupra dezvoltării inteligenței emoționale și abilităților non-cognitive ale copiilor și adolescenților pentru a-i ajuta să conștientizeze și să gestioneze situațiile de risc; aceasta înseamnă, printre altele, să le sporim încrederea în sine, într-o perioadă a vieții în care imaginea de sine contează atât de mult pentru ei, apoi să le creștem gradul de reziliență, să le dezvoltăm capacitatea de a spune „nu” adoptării unui comportament practicat de alții, abilitatea de a-și gestiona emoțiile etc.

 

  • Să ne adresăm profesioniștilor care vin în contact cu adolescenții, în sensul organizării de cursuri care să le faciliteze dezvoltarea abilităților necesare recunoașterii din timp a semnelor de consum problematic de alcool (ce poate determina apariția consumului excesiv de alcool) sau de fragilitate psihică la adolescenți. Un rol esențial în acest demers/sistem de identificare timpurie îl are personalul didactic, dar și asistentele medicale comunitare și lucrătorii sociali. Acești profesioniști trebuie să știe și să poată aplica procedurile de referire ale unora dintre acești adolescenți către serviciile specializate de care au nevoie, servicii care de multe ori nici nu există încă.

 

  • Să creăm oportunități de petrecere a timpului liber dedicate adolescenților. Aici, primăriile, prin colaborarea cu mediul nonguvernamental, ar trebui să dezvolte o infrastructură care să răspundă nevoilor adolescenților.

 

  • Să dezvoltăm capacitatea părinților de a relaționa cu adolescenții din familie într-un mod pozitiv, în termeni bazați pe susținere și respect reciproc, oferindu-le cursuri de educație parentală și, când e nevoie, consiliere individuală.

@UNICEF Romania/ Radu Sandovici/Media Briefing

Pe baza constatărilor și recomandărilor acestui studiu, UNICEF și partenerii săi proiectează o nouă campanie prin care se urmărește creșterea stimei de sine în rândul adolescenților în scopul prevenirii adoptării de către aceștia a comportamentelor de risc, în special fumatul, consumul de alcool și de droguri ilegale. Adolescenții înșiși vor contribui la realizarea conceptului acestei campanii, astfel încât aceasta să fie cât mai relevantă și mai eficientă. În aproape 50 de comunități, campania va include o componentă suplimentară de activități de comunicare interpersonală realizate de profesioniști din domeniul educației, social și al sănătății.

Mai mult, UNICEF colaborează cu Ministerul Educației la revizuirea programei școlare naționale, urmărind, printre altele, ca programa și practicile sistemului de învățământ să includă componenta de dezvoltare a abilităților non-cognitive.

Va invitam sa vizionati presentarea pe scurt a studiului: Prezentare Raport Norme Sociale Adolescenti.

 

poze copyright @ UNICEF Romania/Radu Sandovici

Children’s WASH Forum: Post Scriptum

în Uncategorized | scris de unicef | pe 30/Jun/2015 | 0 Comentarii

de Yvonne Preda

 

În urmă cu câteva săptămâni, în perioada 6 – 10 iunie 2015, alături de colegul meu, Bogdan Covrig, am făcut parte din delegaţia României la Forumul WASH pentru Copii din Dushanbe,Tajikistan.  În cele 5 zile petrecute împreună cu alţi adolescenţi din 13 ţări, am avut ocazia să conştientizez atât importanţa existenţei apei curate, a salubrizării publice şi a igienei în casa fiecărei familii, cât şi faptul că ajutorul pentru cei care nu dispun de aceste facilităţi esenţiale trebuie să vină din partea noastră.

 

UNICEF Tajikistan copyright photo

Activitatea forumului a constat în lucrul în cadrul diferitelor workshop-uri: WASH at Home, WASH in Schools, Disaster Risk Reduction & WASH in the Community.  Scopul a fost ca fiecare echipa să elaboreze până la sfârşitul forumului un document care să prevadă condiţiile minime de care ar trebui să dispună orice copil acasă, în şcoli, în timpul dezastrelor naturale şi în comunitate, iar acestea să fie unite într-un singur document numit  „Call to Action”. Unul dintre aspectele cele mai importante pe care le-am observat şi care cred ca şi-a adus cel mai mult contribuţia a fost „background-ul” fiecăruia dintre participanţi. Cu toţii am venit din medii diferite, formaţi de sisteme educaţionale diferite şi misiunea noastră a fost să creăm un document universal, unul care care să acopere nevoile copiilor şi familiilor acestora din toate colţurile lumii. Am subliniat faptul că a dispune de apă curată, toalete şi igienă oriunde am fi (acasă, la şcoală sau în comunitate) nu ar trebui să fie considerată o extravaganţă, aşa cum se întâmplă în unele state, ci ar trebui să fie drepturi respectate în toate ţările. Un alt aspect important pe care l-am subliniat a fost interdependenţa dintre igienă şi educaţie – în special în statele sărace, mai exact, cum poate afecta lipsa igienei sănătatea copiilor şi educaţia acestora.  De asemenea, în ultima zi a forumului, în cadrul sesiunii plenare, am susţinut o prezentare interactivă despre importanţa implicării active a tinerilor în comunitate şi am conturat proiectele pe care vrem să le desfăşurăm în ţările noastre.

În perioada 9 – 10 iunie s-a desfăşurat Conferinţa Interanţionala ONU „Water for Life”, care a marcat 10 ani de activitate în cadrul programului WASH, la care au participat atât înalţi demnitari ai statelor membre ONU, cât şi reprezentanţii acestora la nivel regional. Documentul pe care l-am elaborat în cadrul forumului a fost citit în şedinţa plenară, dovedind astfel că şi noi, adolescenţii, suntem dispuşi să iniţiem schimbări în ţările noastre, dar că avem nevoie de ajutorul adulţilor, în special de cel al factorilor decidenţi, pentru ca munca noastră să nu fie una cu efect de scurtă durată sau fără impact.

În ceea ce priveşte planul meu de acţiune, fiind preşedintele Consiliul Judeţean al Elevilor Olt, din octombrie 2015 voi  înfiinţa un nou departament, departamentul WASH, iar  voluntarii acestuia se vor asigura ca igiena, apa curată şi salubrizarea publică să fie primordiale atât în şcoli, cât şi în comunitate, primul pas fiind asigurarea dialogului cu factorii decidenţi în această privinţă. Departamentul poate fi înfiinţat la nivelul fiecărui Consiliu Judeţean al Elevlor din ţară, însă această schimbare rămânând la latitudinea fiecărei echipe.

Reevaluând toate concluziile forumului  şi experieţele participanţilor cred că cel mai important lucru pe care l-am învăţat este că situaţia ideală în care mă aflu (prin accesul apă curată, salubrizare publică şi igienă) reprezintă o uşă deschisă către drepturile fundamentale ale omului, uşă pe care, din păcate, pentru prea multe persoane este închisă şi, de asemnenea, că un procent din schimbarea de care este nevoie ţine de fiecare dintre noi.

Cum s-a simtit cel de-al doilea cutremur din Nepal?

în Uncategorized | scris de echipa UNICEF | pe 14/May/2015 | 0 Comentarii

Experiență unui specialist  UNICEF in Nepal, aflat pe teren marți, 12 mai 2015, cand s-a declansat cutremurul de 7.3 grade magnitudine, al doilea cutremur de peste 7 grade care a lovit Nepalul în decurs de doar două săptămâni.

Cutremurul de marti din Nepal, de 7.3 grade magnitudine, a început exact în timp ce evaluam daunele cladirii unei școli, impreună cu o echipa de televiziune de la Reuters și ingineri ai guvernului din Nepal.

Imediat dupa cutremurul de marti, aceasta scoala a primit un steag rosu, ceea ce inseamna ca nu este un spatiu sigur pentru adapost. Echipele UNICEF si reprezentantii guvernului din Nepal evalueaza fiecare cladire.

Imediat dupa cutremurul de marti, aceasta scoala a primit un steag rosu, ceea ce inseamna ca nu este un spatiu sigur pentru adapost. Echipele UNICEF si reprezentantii guvernului din Nepal evalueaza fiecare cladire.

Un cameraman era cu noi si filma prin scoala, a treia pe care o vizitasem in acea zi, chiar in momentul in care a inceput cutremurul.  Eram cu totii in cladirea scolii cand s-a auzit brusc un zgomot foarte puternic, cauzat de cladirea care se zguduia violent.

A durat cateva secunde pana am realizat ce se întamplă, dar imediat ce ne-am dat seama am fugit anspre usa. Ne-am adunat cu totii repede intr-o curte interioara, de unde am privit, timp de aproape un minut, cum cladirea se zguduia din toate părțile. A durat doar un minut, dar parea ca nu se mai termina.

Cu toții ne temeam că toate clădirile din jurul nostru se vor prăbuși, așa că ne-am strâns într-un soi de semi cerc în acea curte interioară micuță, în timp ce cameramanul de la Reuters filma în continuare tot ce se întâmplă.

Din fericire, cutremurul s-a terminat repede și – deși a fost o experiență absolut terifiantă – nici una dintre clădiri nu s-a dărâmat. După ce am filmat 2 interviuri la rece, ne-am îndreptat spre școala pe care o vizitaserăm anterior, pentru că acolo erau niște copii și ne temeam pentru viețile lor.

În timp ce mergeam (pe jos) spre școală, a început o replica a cutremurului, care ne-a mai zguduit un pic. A fost scurtă și, când am am ajuns la școală, am aflat că acei copii plecaseră de acolo înainte să înceapă cutremurul, așa că sunt probabil în siguranță acum.

Pe drumul înapoi către sediul UNICEF Nepal, străzile erau pline de oameni și nimeni nu mai era în vreo clădire. Întreaga echipă UNICEF din Nepal era în siguranță, însă nu avem de unde să știm deocamdată care este situația celor peste 1.7 milioane de copii afectați de primul cutremur, cel din 25 aprilie, de 7.8 magnitudine.

Donațiile în sprijinul copiilor din Nepal pot fi făcute prin SMS la 8827 (2 euro) *, pe site-ul www.unicef.ro/doneaza/ și prin transfer bancar, în contul: RO10 BRDE 450S V434 6556 4500 (menţionează „donaţie Nepal, cod donaţie 04”). Vă mulțumim!

*

[1] Suma alocată cauzei este de 2 Euro. Nu se percepe TVA pentru donațiile de pe abonament. În rețelele Orange și Telekom Romania Mobile pentru cartelele preplătite, TVA-ul a fost reținut la achiziționarea creditului. Pentru donațiile de pe cartele preplătite, în rețeaua Vodafone utilizatorii nu plătesc TVA.

Care este situația din Nepal

în Uncategorized | scris de echipa UNICEF | pe 27/Apr/2015 | 0 Comentarii

Iată o raportare din Kathmandu, Nepal, de la Rupa Joshi, ofițerul UNICEF de comunicare:

” Noaptea trecută (re: noaptea de 25 spre 26 aprilie 2015) a fost una albă pentru majoritatea oamenilor din Kathmandu. La fel a fost și pentru mine. Somnul nu vine cu ușurință atunci când pământul se zguduie violent din clipă în clipă. Uneori începe ca o zguduire blândă, urmată de zgomote ciudate pe care le fac casele, atunci când se cutremură. Alte ori, simțim zguduiri violente care par capabile să dezrădăcineze case, copaci, orice. În această dimineață, o astfel de zguduire puternică ne-a trezit înainte de zori. Și apoi, după-amiază, pământul s-a cutremurat din nou atât de violent că ne era greu să rămânem în picioare.

Mai târziu, în drumul meu spre biroul UNICEF , am trecut pe lângă un câmp în care s-au adunat mai multe familii afectate de cutremur. Sunt mai mulți decât erau ieri.  Aproape că seamănă cu un oraș de corturi.

Cred că toată lumea e în stadiu de șoc.

familiile afectate s-au refugiat într-un câmp deschis în urma cutremurului de 7,9 din Nepal.

Familiile afectate s-au refugiat într-un câmp deschis în urma cutremurului de 7,9 din Nepal.

______________

Aproape 1 milion de copii au nevoie URGENTA de ajutoare umanitare, dupa cutremurul de sambata, 25 aprilie 2015, de 7.9 grade magnitudine din Nepal și cele aproape 60 de replici care au distrus o mare parte din tara, au provocat mai mult de 2.000 de decese și distrugeri pe scară largă a clădirilor.

UNICEF a început deja mobilizarea de ajutoare umanitare, incluzând tablete de purificare a apei, truse de igiena si suplimente alimentare, corturi si prelate. In acelasi timp, UNICEF lucrează cu guvernul și alți parteneri non-guvernamentali pentru a satisface nevoile imediate ale copiilor și sinistraților  pentru servicii de canalizare, provizii de apă, protecție a copilului, sănătate și nutriție.

Dă o mână de ajutor pentru copiii din Nepal!

Investitia in educatie este esentiala pentru cresterea economica a Romaniei

în Uncategorized | scris de echipa UNICEF | pe 25/Nov/2014 | 0 Comentarii

În urmă cu câteva săptămâni, Comitetul Nobel anunţa că Premiul Nobel pentru Pace va fi acordat în premieră unui copil pentru lupta şi implicarea sa în favoarea dreptului la educaţie. Malala Yusafzai are 17 ani şi crede – asemenea Comitetului Nobel – că dreptul la educaţie este fundamental pentru pace. Acestea sunt cuvintele ei: „Un copil, un profesor, un stilou şi o carte pot schimba lumea. Educaţia este singura soluţie”.

Peste tot în lume, UNICEF pledează de zeci de ani în favoarea dreptului la educaţie al tuturor copiilor. Acest drept este prevăzut în Convenţia ONU cu privire la Drepturile Copilului, ratificată de către aproape toate ţările, inclusiv de către România; este înscris chiar şi în Constituţia României. Ştim cu toţii că un copil educat are mai mari şanse să îşi realizeze potenţialul, să devină un adult productiv şi un cetăţean implicat şi să contribuie la societatea care i-a oferit o şansă.

Cu toate acestea, sute de mii de copii români nu merg la şcoală cu regularitate. Potrivit studiului PISA[1], între 37% şi 40% dintre elevii de 15 ani din România abia ştiu să citească, să scrie şi să socotească. Cei care au probabil cel mai redus acces la educaţie şi rezultate şcolare mai proaste sunt copiii din familiile foarte sărace, din comunităţile rome, din mediul rural şi copiii cu dizabilităţi.

1 (1)

Nu constituie o surpriză faptul că România are cea mai scăzută rată a investiţiei în educaţie din Uniunea Europeană, cheltuind doar echivalentul a 4,1% din Produsul Intern Brut (PIB) în acest sector. De această investiţie nu beneficiază toată lumea în mod egal. Din 2005, în domeniul educaţiei, alocările bugetare au crescut la nivelul învăţământului secundar şi terţiar şi au scăzut în cazul învăţământului preşcolar şi primar. Prin urmare, populaţia înstărită beneficiază mult mai mult de pe urma cheltuielilor realizate în educaţie decât populația săracă.

Credem cu ardoare că este necesară creşterea progresivă a investiţiei în educaţie până la 6% din PIB, cum este stabilit în Legea Educaţiei din 2011. Însă, suntem conştienţi de faptul că, făcând referire la drepturile copilului, nu vom convinge pe nimeni. Prin urmare, în ultimele luni, cu ajutorul unor experţi internaţionali şi naţionali şi prin consultări strânse cu Ministerul Educaţiei Naționale şi Banca Mondială, am căutat argumente financiare. Care sunt motivele financiare şi economice pentru care România trebuie să investească mai multe fonduri în educaţie?

2 (1)

Potrivit studiilor internaţionale, un an de şcoală în plus duce la creşterea veniturilor cu 8-9% şi la scăderea cu 8% a riscului de apariţie a unor probleme de sănătate. În general, cu cât ai mai multe studii, cu atât este mai mare venitul pe care îl obţii. Aşadar, un nivel de educaţie mai ridicat prezintă beneficii la nivel individual.

Cifrele sunt şi mai grăitoare la nivel naţional, principalul mesaj al studiului nostru fiind următorul: dacă menţine investiţia în educaţie la un nivel atât de scăzut, România va pierde între 12 şi 17 miliarde de euro în perioada 2015-2025.
Mai precis, dacă România ar creşte progresiv investiţia în educaţie, de la 4,1% la 6% din PIB, s-ar înregistra o creştere economică mai mare, de la 2% la 2,7-2,95%. Aceasta ar aduce un câştig de 12-17 miliarde de euro în următorii zece ani.

3 (1)

Totuşi, nu este suficient ca educaţia să beneficieze de bani mai mulţi – aceste fonduri suplimentare trebuie investite strategic.

Recomandarea noastră este ca România să acorde prioritate maximă educaţiei timpurii şi celei primare, prin prisma mai multor considerente. Acest lucru ar contribui semnificativ la reducerea disparităţilor. Numeroase studii internaţionale au arătat de asemenea că investiţia în învăţământul preşcolar prezintă unul dintre cele mai mari randamente. În plus, ar creşte astfel numărul de elevi care ajung să urmeze studii superioare.

Ar trebui de asemenea investit mai mult şi în şcolile ce cuprind şi menţin în sistemul de învăţământ elevi dezavantajaţi (din familii sărace, comunităţi rome, mediul rural şi copii cu dizabilităţi). Ar fi indicat să se depună mai multe eforturi care să vizeze copiii cu risc de abandon şcolar, în sensul prevenirii sau abordării imediate a situaţiei de abandon. Ţinând cont de ultimele studii referitoare la dezvoltarea cerebrală şi angajabilitate, ar trebui să se pună mai mult accent pe abilităţile sociale, emoţionale şi necognitive la nivelul curriculumului.

Studiul recomandă şi generarea unor date mai exacte, mai prompte şi mai transparente cu privire la bugetul educaţiei. În România, există numeroase programe menite să crească nivelul de participare şcolară şi calitatea educaţiei. Trebuie consolidăm evaluarea acestor programe pentru a ne asigura că sunt finanţate cele mai eficiente dintre ele.

Din studiul pe care îl prezentăm azi reiese faptul că un lucru corect din punct de vedere etic este susţinut şi de logica financiară şi economică. Acum când Guvernul şi Parlamentul încep discuţiile legate de bugetul pentru 2015, sperăm că aceste date le vor ajuta să ia decizia corectă pentru copii şi pentru România.

Puteți afla mai multe despre studiu in rezumatul de aici.


[1] PISA: Programul de Evaluare Internaţională a Elevilor, desfăşurat de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică

Copiii și tinerii aflați în afara sistemului de educație preuniversitar superior în România

în Uncategorized | scris de echipa UNICEF | pe 10/Sep/2014 | 0 Comentarii

UNICEF lansează studiul privind Participarea la educație în învățământul secundar superior – O provocare pentru politicile curente în România, ce se concentrează, în principal, pe situația copiilor în risc major de excluziune.

Background                                                                                                          

Acest studiu reprezintă o continuare și o completare a studiului „Toți copiii la școală până în 2015. Inițiativa globală privind copiii în afara sistemului de educație. Studiu național  – România. Analiza situației copiilor aflați în afara sistemului de educație din România”, elaborat de UNICEF și Institutul de Științe ale Educației (ISE) alături de Ministerul Educației Naționale – Direcția de Învățământ Preuniversitar și Învățare pe Tot Parcursul Vieții, Institutul Național de Statistică și Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție, în cadrul inițiativei globale derulate de UNICEF în parteneriat cu Institutul de Statistica al UNESCO privind copiii în afara sistemului de educație (Out Of School Children – OOSC)[1].

2 (1) (2)

Dacă studiul din 2012 s-a focalizat pe participarea la educație a copiilor de vârsta nivelului primar și gimnazial de educație (7-14 ani), în acest caz am urmărit situația copiilor de vârsta învățământului secundar superior de educație (15-18 ani), pentru a obține un tablou cât mai complet cu privire la acest fenomen, acoperind astfel în întregime învățământul primar și secundar.

Prin intermediul acestui studiu, am urmărit să evaluăm amploarea fenomenului de neparticipare școlară a copiilor/tinerilor de vârsta învățământului secundar superior, să explorăm unele caracteristici ale acestora și să identificăm bariere și provocări în legătură cu participarea la educația de nivel secundar superior. Astfel, pornind de la datele de cercetare ale acestui raport, vom putea contura un profil mai detaliat al copiilor de vârsta învățământului secundar superior care se află în afara sistemului de educație sau în risc major de a ajunge în această situație. În acest fel, putem face un pas înainte în procesul complex de identificare şi eliminare a multiplelor forme de excludere cu care se confruntă acești copii prin politici educaționale și intervenții mai eficiente și focalizate.

În categoria copiilor/tinerilor din afara sistemului de educație am inclus pe cei care au urmat școala în trecut, dar au abandonat, precum și copiii care nu au frecventat niciodată școala. Astfel, în cadrul acestui studiu, copiii în afara sistemului de învățământ reprezintă diferența dintre totalul populației în vârstă de 15-18 ani şi suma copiilor de aceeași vârstă din următoarele categorii: copii/tineri cuprinși în învățământul secundar superior, cei care frecventează deja învățământul post secundar (terțiar sau non-terțiar), precum şi copiii care încă urmează gimnaziul.

1 (1) (1)

Rezultate

  • Pe baza metodologiei folosite s-a putut stabili că aproape 183.000 de copii în anul școlar 2010/2011 și 174.000 de copii în 2011/2012 nu erau cuprinși în sistemul de învățământ. Aceste cifre reprezintă 19% din populația de 15-18 ani, proporție ce rămâne constantă la nivelul celor doi ani asupra cărora s-a focalizat analiza.
  • Segmentul de populație de vârstă corespunzătoare învăţământului secundar superior care prezintă riscul cel mai ridicat privind participarea la educaţie este reprezentat de copiii din mediul rural. Rata abandonului şcolar din anul 2011/2012 indică un risc crescut pentru elevii din zonele rurale: valoarea indicatorului este cu aproximativ 30% mai mare în cazul acestora față de cei din urban. Ratele repetenției în același an școlar, pentru clasele IX, X și XII, erau cu peste 40% mai mari în cazul populației elevilor din mediul rural, comparativ cu cei din urban.
  • Rata abandonului a evidențiat și prezenţa unor inegalităţi de gen. Diferențele constatate între fete și băieți, de aproximativ 1 punct procentual plasează fetele în poziție de avantaj
  • Rata abandonului în funcție de cele două criterii – mediu de rezidență și gen – indică faptul (cel puțin pentru anul școlar 2011/2012) că riscul cel mai înalt de excluziune prin abandon este asociat băieților din mediul rural (6% în anul menționat, comparativ cu 4,7% pentru băieții din urban).
  • La nivelul anului 2011, cea mai mare proporție a populației din afara sistemului de educație era în vârstă de 16 ani (aproape 85%), iar aproximativ 81% finalizaseră cel mult nivelul gimnazial. Această situație semnifică faptul că o proporție importantă din populația de 15-18 ani necuprinsă în sistemul de învățământ a fost supusă riscului excluziunii de la educație înainte sau cel mult la absolvirea gimnaziului sub aspectul educației.
  • Peste jumătate dintre copiii din afara școlii intervievați au lucrat în cursul ultimei săptămâni, aproape două treimi fiind de gen masculin. Mai mult de 99% dintre aceștia au lucrat, însă, fără contract de muncă.
  • În privința participării la educație, rata brută de cuprindere
    în învățământul secundar superior subliniază disparitățile dintre urban și rural, diferențele ajungând la 27-28 puncte procentuale, ceea ce evidențiază faptul că o proporție importantă a segmentului de tineri din zonele rurale nu frecventează învățământul secundar superior.
  • Rata netă ajustată de cuprindere școlară permite identificarea unor disparități privind participarea la educația de nivel secundar superior și între diferitele regiuni de dezvoltare, diferențele ajungând până la 23-26 puncte procentuale. Valoarea cea mai redusă a indicatorului este înregistrată în Regiunea Nord-Est, regiune cu nivel mai redus de dezvoltare economică, iar cea mai ridicată în Regiunea București-Ilfov, cu cel mai înalt nivel de dezvoltare.

IMG_9241

Recomandări

    • România a asumat o țintă ambițioasă de reducere a fenomenului de părăsire timpurie a sistemului de educație la 11,3% până în anul 2020 (de la 17,4% valoare a acestui indicator in 2012) și măsurile în această arie trebuie să continue și să dezvolte intervențiile susținute în nivelurile inferioare de învățământ (ante și preșcolar, primar, gimnazial).
    • În paralel, având în vedere dimensiunea îngrijorătoare a fenomenului de excludere din sistemul de educație (prin neșcolarizare sau abandon școlar) în învățământul secundar superior, o serie de politici și măsuri de intervenție focalizată trebuie să se afle printre prioritățile Ministerului Educației.
    • Susținerea unor politici educaționale coerente și a unor programe la nivel național pentru prevenirea abandonului școlar în învățământul primar, gimnazial și secundar superior, dublate de măsuri de susținere de continuare a studiilor după clasa a VIII-a în cazul copiilor cu oportunități reduse, pot conduce în mod direct la diminuarea fenomenului de părăsire timpurie a sistemului de educație.
    • În condițiile în care participarea la învățământul secundar superior prezintă, în continuare, disparități importante pe medii de rezidență, în defavoarea mediului rural, este nevoie de noi programe de sprijin pentru segmentul de tineri din această zonă, atât de prevenire, cât și de intervenție pentru reîntoarcerea la școală. Aceste măsuri pot viza, cu prioritate, anumite regiuni de dezvoltare, unde rata netă ajustată de cuprindere școlară înregistrează cele mai scăzute valori (N-E, S, S-V).
    • Măsurile privind creșterea calității trebuie, de asemenea, să vizeze în mod sistematic atât unitățile de învățământ de nivel secundar superior din mediul rural (ținând cont, de exemplu, de faptul că rata repetenției este mult mai înaltă în cazul populației elevilor din mediul rural, comparativ cu cei din urban), cât și toate unitățile care școlarizează un număr ridicat de copii aflați în situație de risc: copii care provin din familii foarte sărace, copii de etnie romă, copii cu dizabilități.
    • Măsurile de intervenție trebuie să țină cont și de faptul că riscul cel mai ridicat de excluziune prin abandon este asociat băieților din mediul rural, această categorie fiind, în prezent într-o măsură redusă țintită în mod focalizat de politicile educaționale.
    • De asemenea, sistemul de educație trebuie să clarifice rolul și statutul învățământului profesional și tehnic (oferit în cadrul programelor de studii ale școlilor profesionale și ale liceelor tehnologice) și să promoveze mecanisme și instrumente mai clare de adaptare a rețelei și ofertei școlare la realitățile pieței muncii și de implicare a angajatorilor.

 


 [1]La  începutul anului 2010, UNICEF şi Institutul de Statistică al UNESCO (UIS) au lansat Iniţiativa globală privind copiii în afara sistemului de educaţie în vederea stimulării unor răspunsuri  complexe,  informate şi mai bine monitorizate la nivelul politicilor cu privire la acest fenomen.

___________________________________________________

Date relevante pentru învățământul secundar superior

Proporția copiilor de vârsta învățământului secundar superior în afara sistemului de educație, pe vârste și sexe

Obs.: În proporția copiilor de vârsta învățământului secundar superior în afara școlii nu sunt incluși copiii de această vârstă care frecventează învățământul postsecundar sau învățământul secundar inferior. Sursa: INS.

Obs.: În proporția copiilor de vârsta învățământului secundar superior în afara școlii nu sunt incluși copiii de această vârstă care frecventează învățământul postsecundar sau învățământul secundar inferior. Sursa: INS.

Rata de tranziție de la învățământul secundar inferior la învățământul secundar superior, pe sexe

Obs:  În contextul aplicării măsurii de creştere a cifrei de şcolarizare în învăţământul liceal, ca urmare a preluării locurilor din cadrul Școlilor de Arte și Meserii, începând din anul şcolar 2009/2010 nu au fost făcute înscrieri în clasa a IX-a SAM, acestea intrând în lichidare. Sursa: INS

Obs: În contextul aplicării măsurii de creştere a cifrei de şcolarizare în învăţământul liceal, ca urmare a preluării locurilor din cadrul Școlilor de Arte și Meserii, începând din anul şcolar 2009/2010 nu au fost făcute înscrieri în clasa a IX-a SAM, acestea intrând în lichidare. Sursa: INS

Rata repetenției în învățământul secundar superior, pe clase și mediu de  rezidență

Obs.: Datele pe medii de rezidență prezintă situația în funcție de zonele în care sunt plasate unitățile de învățământ (U/R) și nu de mediul în care domiciliază elevii. Sursa: INS

Obs.: Datele pe medii de rezidență prezintă situația în funcție de zonele în care sunt plasate unitățile de învățământ (U/R) și nu de mediul în care domiciliază elevii. Sursa: INS

Rata abandonului școlar în învățământul secundar superior, pe medii de rezidență și sexe

Obs.: Datele pe medii de rezidență prezintă situația în funcție de zonele în care sunt plasate unitățile de învățământ (U/R) și nu de mediul în care domiciliază elevii. Sursa: INS.

Obs.: Datele pe medii de rezidență prezintă situația în funcție de zonele în care sunt plasate unitățile de învățământ (U/R) și nu de mediul în care domiciliază elevii. Sursa: INS.

Rata de părăsire timpurie a sistemului de educație și formare profesională a tinerilor cu vârste cuprinse între 18-24 de ani, date comparative 2012

Sursa: Eurostat, 2013

Sursa: Eurostat, 2013

Proporția de cuprindere în învățământ a copiilor în vârstă de 15-18 ani și peste (indiferent de nivel), pe vârste și sex, și indicii parității de gen

5

Rata netă ajustată de cuprindere în învățământul secundar superior, pe regiuni și sex (2011/2012)

Obs.: În calcularea ratei nete ajustate sunt luați în considerare atât elevii din învățământul secundar superior cât și din învățământul post secundar (postliceal și superior). Sursă: INS.

Obs.: În calcularea ratei nete ajustate sunt luați în considerare atât elevii din învățământul secundar superior cât și din învățământul post secundar (postliceal și superior).
Sursă: INS.

 

 

Sursă: Toți copiii la școală până în 2015 – studiu național, UNICEF, MEN, INS, 2012.