Unicef Blog

Din Categoria: "Uncategorized"

Copiii și tinerii aflați în afara sistemului de educație preuniversitar superior în România

în Uncategorized | scris de echipa UNICEF | pe 10/Sep/2014 | 0 Comentarii

UNICEF lansează studiul privind Participarea la educație în învățământul secundar superior – O provocare pentru politicile curente în România, ce se concentrează, în principal, pe situația copiilor în risc major de excluziune.

Background                                                                                                          

Acest studiu reprezintă o continuare și o completare a studiului „Toți copiii la școală până în 2015. Inițiativa globală privind copiii în afara sistemului de educație. Studiu național  – România. Analiza situației copiilor aflați în afara sistemului de educație din România”, elaborat de UNICEF și Institutul de Științe ale Educației (ISE) alături de Ministerul Educației Naționale – Direcția de Învățământ Preuniversitar și Învățare pe Tot Parcursul Vieții, Institutul Național de Statistică și Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție, în cadrul inițiativei globale derulate de UNICEF în parteneriat cu Institutul de Statistica al UNESCO privind copiii în afara sistemului de educație (Out Of School Children – OOSC)[1].

2 (1) (2)

Dacă studiul din 2012 s-a focalizat pe participarea la educație a copiilor de vârsta nivelului primar și gimnazial de educație (7-14 ani), în acest caz am urmărit situația copiilor de vârsta învățământului secundar superior de educație (15-18 ani), pentru a obține un tablou cât mai complet cu privire la acest fenomen, acoperind astfel în întregime învățământul primar și secundar.

Prin intermediul acestui studiu, am urmărit să evaluăm amploarea fenomenului de neparticipare școlară a copiilor/tinerilor de vârsta învățământului secundar superior, să explorăm unele caracteristici ale acestora și să identificăm bariere și provocări în legătură cu participarea la educația de nivel secundar superior. Astfel, pornind de la datele de cercetare ale acestui raport, vom putea contura un profil mai detaliat al copiilor de vârsta învățământului secundar superior care se află în afara sistemului de educație sau în risc major de a ajunge în această situație. În acest fel, putem face un pas înainte în procesul complex de identificare şi eliminare a multiplelor forme de excludere cu care se confruntă acești copii prin politici educaționale și intervenții mai eficiente și focalizate.

În categoria copiilor/tinerilor din afara sistemului de educație am inclus pe cei care au urmat școala în trecut, dar au abandonat, precum și copiii care nu au frecventat niciodată școala. Astfel, în cadrul acestui studiu, copiii în afara sistemului de învățământ reprezintă diferența dintre totalul populației în vârstă de 15-18 ani şi suma copiilor de aceeași vârstă din următoarele categorii: copii/tineri cuprinși în învățământul secundar superior, cei care frecventează deja învățământul post secundar (terțiar sau non-terțiar), precum şi copiii care încă urmează gimnaziul.

1 (1) (1)

Rezultate

  • Pe baza metodologiei folosite s-a putut stabili că aproape 183.000 de copii în anul școlar 2010/2011 și 174.000 de copii în 2011/2012 nu erau cuprinși în sistemul de învățământ. Aceste cifre reprezintă 19% din populația de 15-18 ani, proporție ce rămâne constantă la nivelul celor doi ani asupra cărora s-a focalizat analiza.
  • Segmentul de populație de vârstă corespunzătoare învăţământului secundar superior care prezintă riscul cel mai ridicat privind participarea la educaţie este reprezentat de copiii din mediul rural. Rata abandonului şcolar din anul 2011/2012 indică un risc crescut pentru elevii din zonele rurale: valoarea indicatorului este cu aproximativ 30% mai mare în cazul acestora față de cei din urban. Ratele repetenției în același an școlar, pentru clasele IX, X și XII, erau cu peste 40% mai mari în cazul populației elevilor din mediul rural, comparativ cu cei din urban.
  • Rata abandonului a evidențiat și prezenţa unor inegalităţi de gen. Diferențele constatate între fete și băieți, de aproximativ 1 punct procentual plasează fetele în poziție de avantaj
  • Rata abandonului în funcție de cele două criterii – mediu de rezidență și gen – indică faptul (cel puțin pentru anul școlar 2011/2012) că riscul cel mai înalt de excluziune prin abandon este asociat băieților din mediul rural (6% în anul menționat, comparativ cu 4,7% pentru băieții din urban).
  • La nivelul anului 2011, cea mai mare proporție a populației din afara sistemului de educație era în vârstă de 16 ani (aproape 85%), iar aproximativ 81% finalizaseră cel mult nivelul gimnazial. Această situație semnifică faptul că o proporție importantă din populația de 15-18 ani necuprinsă în sistemul de învățământ a fost supusă riscului excluziunii de la educație înainte sau cel mult la absolvirea gimnaziului sub aspectul educației.
  • Peste jumătate dintre copiii din afara școlii intervievați au lucrat în cursul ultimei săptămâni, aproape două treimi fiind de gen masculin. Mai mult de 99% dintre aceștia au lucrat, însă, fără contract de muncă.
  • În privința participării la educație, rata brută de cuprindere
    în învățământul secundar superior subliniază disparitățile dintre urban și rural, diferențele ajungând la 27-28 puncte procentuale, ceea ce evidențiază faptul că o proporție importantă a segmentului de tineri din zonele rurale nu frecventează învățământul secundar superior.
  • Rata netă ajustată de cuprindere școlară permite identificarea unor disparități privind participarea la educația de nivel secundar superior și între diferitele regiuni de dezvoltare, diferențele ajungând până la 23-26 puncte procentuale. Valoarea cea mai redusă a indicatorului este înregistrată în Regiunea Nord-Est, regiune cu nivel mai redus de dezvoltare economică, iar cea mai ridicată în Regiunea București-Ilfov, cu cel mai înalt nivel de dezvoltare.

IMG_9241

Recomandări

    • România a asumat o țintă ambițioasă de reducere a fenomenului de părăsire timpurie a sistemului de educație la 11,3% până în anul 2020 (de la 17,4% valoare a acestui indicator in 2012) și măsurile în această arie trebuie să continue și să dezvolte intervențiile susținute în nivelurile inferioare de învățământ (ante și preșcolar, primar, gimnazial).
    • În paralel, având în vedere dimensiunea îngrijorătoare a fenomenului de excludere din sistemul de educație (prin neșcolarizare sau abandon școlar) în învățământul secundar superior, o serie de politici și măsuri de intervenție focalizată trebuie să se afle printre prioritățile Ministerului Educației.
    • Susținerea unor politici educaționale coerente și a unor programe la nivel național pentru prevenirea abandonului școlar în învățământul primar, gimnazial și secundar superior, dublate de măsuri de susținere de continuare a studiilor după clasa a VIII-a în cazul copiilor cu oportunități reduse, pot conduce în mod direct la diminuarea fenomenului de părăsire timpurie a sistemului de educație.
    • În condițiile în care participarea la învățământul secundar superior prezintă, în continuare, disparități importante pe medii de rezidență, în defavoarea mediului rural, este nevoie de noi programe de sprijin pentru segmentul de tineri din această zonă, atât de prevenire, cât și de intervenție pentru reîntoarcerea la școală. Aceste măsuri pot viza, cu prioritate, anumite regiuni de dezvoltare, unde rata netă ajustată de cuprindere școlară înregistrează cele mai scăzute valori (N-E, S, S-V).
    • Măsurile privind creșterea calității trebuie, de asemenea, să vizeze în mod sistematic atât unitățile de învățământ de nivel secundar superior din mediul rural (ținând cont, de exemplu, de faptul că rata repetenției este mult mai înaltă în cazul populației elevilor din mediul rural, comparativ cu cei din urban), cât și toate unitățile care școlarizează un număr ridicat de copii aflați în situație de risc: copii care provin din familii foarte sărace, copii de etnie romă, copii cu dizabilități.
    • Măsurile de intervenție trebuie să țină cont și de faptul că riscul cel mai ridicat de excluziune prin abandon este asociat băieților din mediul rural, această categorie fiind, în prezent într-o măsură redusă țintită în mod focalizat de politicile educaționale.
    • De asemenea, sistemul de educație trebuie să clarifice rolul și statutul învățământului profesional și tehnic (oferit în cadrul programelor de studii ale școlilor profesionale și ale liceelor tehnologice) și să promoveze mecanisme și instrumente mai clare de adaptare a rețelei și ofertei școlare la realitățile pieței muncii și de implicare a angajatorilor.

 


 [1]La  începutul anului 2010, UNICEF şi Institutul de Statistică al UNESCO (UIS) au lansat Iniţiativa globală privind copiii în afara sistemului de educaţie în vederea stimulării unor răspunsuri  complexe,  informate şi mai bine monitorizate la nivelul politicilor cu privire la acest fenomen.

___________________________________________________

Date relevante pentru învățământul secundar superior

Proporția copiilor de vârsta învățământului secundar superior în afara sistemului de educație, pe vârste și sexe

Obs.: În proporția copiilor de vârsta învățământului secundar superior în afara școlii nu sunt incluși copiii de această vârstă care frecventează învățământul postsecundar sau învățământul secundar inferior. Sursa: INS.

Obs.: În proporția copiilor de vârsta învățământului secundar superior în afara școlii nu sunt incluși copiii de această vârstă care frecventează învățământul postsecundar sau învățământul secundar inferior. Sursa: INS.

Rata de tranziție de la învățământul secundar inferior la învățământul secundar superior, pe sexe

Obs:  În contextul aplicării măsurii de creştere a cifrei de şcolarizare în învăţământul liceal, ca urmare a preluării locurilor din cadrul Școlilor de Arte și Meserii, începând din anul şcolar 2009/2010 nu au fost făcute înscrieri în clasa a IX-a SAM, acestea intrând în lichidare. Sursa: INS

Obs: În contextul aplicării măsurii de creştere a cifrei de şcolarizare în învăţământul liceal, ca urmare a preluării locurilor din cadrul Școlilor de Arte și Meserii, începând din anul şcolar 2009/2010 nu au fost făcute înscrieri în clasa a IX-a SAM, acestea intrând în lichidare. Sursa: INS

Rata repetenției în învățământul secundar superior, pe clase și mediu de  rezidență

Obs.: Datele pe medii de rezidență prezintă situația în funcție de zonele în care sunt plasate unitățile de învățământ (U/R) și nu de mediul în care domiciliază elevii. Sursa: INS

Obs.: Datele pe medii de rezidență prezintă situația în funcție de zonele în care sunt plasate unitățile de învățământ (U/R) și nu de mediul în care domiciliază elevii. Sursa: INS

Rata abandonului școlar în învățământul secundar superior, pe medii de rezidență și sexe

Obs.: Datele pe medii de rezidență prezintă situația în funcție de zonele în care sunt plasate unitățile de învățământ (U/R) și nu de mediul în care domiciliază elevii. Sursa: INS.

Obs.: Datele pe medii de rezidență prezintă situația în funcție de zonele în care sunt plasate unitățile de învățământ (U/R) și nu de mediul în care domiciliază elevii. Sursa: INS.

Rata de părăsire timpurie a sistemului de educație și formare profesională a tinerilor cu vârste cuprinse între 18-24 de ani, date comparative 2012

Sursa: Eurostat, 2013

Sursa: Eurostat, 2013

Proporția de cuprindere în învățământ a copiilor în vârstă de 15-18 ani și peste (indiferent de nivel), pe vârste și sex, și indicii parității de gen

5

Rata netă ajustată de cuprindere în învățământul secundar superior, pe regiuni și sex (2011/2012)

Obs.: În calcularea ratei nete ajustate sunt luați în considerare atât elevii din învățământul secundar superior cât și din învățământul post secundar (postliceal și superior). Sursă: INS.

Obs.: În calcularea ratei nete ajustate sunt luați în considerare atât elevii din învățământul secundar superior cât și din învățământul post secundar (postliceal și superior).
Sursă: INS.

 

 

Sursă: Toți copiii la școală până în 2015 – studiu național, UNICEF, MEN, INS, 2012.

UNICEF: Copiii sunt cei mai afectaţi de reizbucnirea conflictului în Gaza

în Uncategorized | scris de echipa UNICEF | pe 22/Jul/2014 | 0 Comentarii

De Catherine Weibel şi Monica Awad

Intensificarea atacurilor în Gaza şi Israel riscă să producă traume fizice şi psihice devastatoare asupra copiilor din ambele tabere, cu efecte resimţite pe parcursul întregii vieţi prin pierderea sentimentului de siguranţă.

În Spitalul al-Shifa din oraşul Gaza, se află şi doi copii de cinci ani. Noureldin şi vărul său Kinan au fost grav răniţi de obuze în timpul unui atac aerian ce a distrus locuinţa familiei marţi noaptea. Mama lui Noureldin tocmai îi dusese pe băieţi la culcare, în dormitor, când un proiectil le-a lovit casa, ucigând-o pe femeie, pe soţul acesteia, un presupus militant, dar şi pe tatăl, sora şi bunica lui Kinan.

În total, şase membri ai familiei, cu vârste cuprinse între 21 şi 62 de ani, au fost ucişi, iar cinci au fost grav răniţi.

©UNICEF/NYHQ2014-0901/El Baba

©UNICEF/NYHQ2014-0901/El Baba

Kinan, 5 ani, a fost rănit în timpul unui atac aerian israelian. În poză, este înconjurat de rude şi personalul medical de la Secţia de Terapie Intensivă a Spitalului al-Shifa din oraşul Gaza, în sudul Fâşiei Gaza.

„Asaltaţi de pacienţi”

Noureldin a suferit o intervenţie chirurgicală la nivelul abdomenului; mai are însă o bucată de şrapnel în regiunea cefalică. Kinan are o bucată de obuz/ schijă în mână şi un picior rupt. „Sunt conştienţi, însă nici unul dintre ei nu a scos un cuvânt din momentul atacului aerian,” afirmă una din bunici. Aceasta adaugă faptul că nu ştie cum să le dea vestea morţii părinţilor lor.

Copiii se recuperează în vâltoarea de morţi şi răniţi care ajung la Secţia de Terapie Intensivă, înconjuraţi de rude înlăcrimate.

„Secţia este pur şi simplu asaltată de pacienţi, iar doctorii trebuie să îi trateze pe unii dintre ei pe jos sau să externeze răniţii mai repede, inclusiv copiii, din lipsă de paturi,” afirmă Specialistul UNICEF în domeniul Sănătăţii din Gaza, Younis Awadallah. „Acest lucru implică riscuri pentru pacienţi.”

Intensificarea atacurilor în Gaza şi Israel riscă să producă traume fizice şi psihice devastatoare asupra copiilor din ambele tabere, cu efecte resimţite pe parcursul întregii vieţi prin pierderea sentimentului de siguranţă. Între 8 şi 13 iulie, potrivit celor raportate, atacurile aeriene asupra Gazei au ucis cel puţin 35 de copii palestinieni cu vârste cuprinse între 1 şi 17 ani şi au rănit cel puţin 296 de copii. Enclava de pe coastă a fost închisă, ceea ce îngreunează fuga civililor din calea bombardamentelor. În Israel, atacurile cu rachete lansate din Gaza ameninţă, la rândul lor, viaţa copiilor israelieni.

„Ştia ce urma să se întâmple”

Mohammed Jaber, de nouă ani, îşi aduce aminte că şi-a luat banii de buzunar şi a ieşit din casă cu sora lui de cinci ani, Ghina, la finalul unei lungi zile de vară din postul de o lună a Ramadanului. „Părinţii mei încearcă să mă ţină în casă, dar mă plictiseam, aşa că am ieşit să cumpăr bomboane şi chips-uri,” spune el. Odată ajuns în stradă, în tabăra de refugiaţi supraaglomerată al-Bureij, a auzit că vecinii primiseră un apel de avertizare cu privire la un atac aerian. Mohammed a fugit repede acasă. Cum în Gaza nu există adăposturi, părinţii lui şi cei şase copii s-au ascuns într-unul din dormitoare.

„Mohammed îşi aminteşte ultimul război de acum doi ani. Ştia ce urma să se întâmple,” explică mama lui, Mariam, aducându-şi aminte cum copilul, alb ca varul de frică, a înşfăcat o pernă cu care şi-a acoperit faţa şi urechile. „Am crezut că o să se sufoce,” declară aceasta. A urmat o explozie asurzitoare şi bucăţi de obuz/ gloanțe şi sticlă proiectate în încăpere. „Toţi copiii mei au început să ţipe. Am reuşit să îi calmez, dar după aceea au intrat în stare de şoc şi nu au mai scos un cuvânt.”

„De atunci, Mohammed a început să ude patul din nou, iar fiica mea de cinci ani, Ghina, îmi tot spune ‘Mami, o să ne bombardeze casa.’ De fiecare dată când iese tatăl ei din casă, se agaţă de el. Crede că nu se va mai întoarce dacă îl lasă să plece.” Mariam nu ştie ce să le spună copiilor ei mici. „Nu le pot spune adevărul, că nu este niciun loc sigur şi nu putem pleca.”

Asistarea familiilor la domiciliu şi în spitale

Pentru a ajuta copiii şi părinţii să facă faţă temerilor, anxietăţii şi stresului, cinci echipe specializate în acordarea de asistenţă psihosocială de urgenţă, susţinute de UNICEF, au început să viziteze locuinţele şi spitalele. Formate de Centrul Palestinian pentru Democraţie şi Soluţionarea Conflictelor (CPDSC), partener al UNICEF din 2002, acestea oferă prim ajutor cu caracter psihosocial.

„Aceste echipe au fost la faţa locului încă de a doua zi de la reluarea conflictului, adesea în condiţii periculoase,” afirmă Responsabilul de Protecţia Copilului al UNICEF din Gaza, Safa Nasr.

Zilele trecute, patru consilieri au vizitat 12 copii a căror casă fusese distrusă de un atac aerian din Rafah. În timpul vizitei, au primit un apel care i-a avertizat că respectiva casă urma să fie ţinta unui nou atac; au fugit cu toţii cu doar câteva minute înaintea unui al doilea atac aerian.

De la declanşarea ostilităţilor, echipele au efectuat 262 de vizite şi au asistat 302 copii, urmând alte vizite pe viitor.

Situatia copiilor privati de libertate din Romania

în Uncategorized | scris de echipa UNICEF | pe 04/Jul/2014 | 0 Comentarii

În întreaga lume și în special în această regiune, UNICEF se implică activ în susținerea eforturilor de monitorizare independentă a drepturilor copiilor.

De aceea, raportul special privind respectarea drepturilor copiilor privați de libertate în România realizat de Avocatul Poporului cu sprijinul UNICEF pune la dispoziția instituțiilor responsabile date și recomandări care pot contribui decisiv la reformarea sistemului de deținere și reeducare a copiilor în conflict cu legea, astfel încât acest sistem să asigure resocializarea minorilor custodiaţi, transmiterea valorilor pro-sociale și pregătirea lor pentru o reintegrare durabilă în societate.

Copiii privați de libertate sau în detenție își păstrează dreptul la non-discriminare, la protecție împotriva violenței și abuzului, la acces la servicii de sănătate și educație, la dezvoltare și la păstrarea relației cu familia, precum și alte drepturi. Promovarea bunăstării copilului este de o importanță capitală. Întreaga activitate cu delincvenții juvenili trebuie să fie guvernată de reabilitare și reinserție socială.

infografic (1)

Copiii care au trecut prin experiența detenției trebuie să aibă oportunitatea de a deveni cetățeni cu drepturi depline și de a contribui la progresul societății.

Acest deziderat poate fi atins numai dacă ne asigurăm că drepturile copiilor sunt respectate în centrele de reeducare și detenție.  Totodată, UNICEF consideră că este esențial ca prevenirea delincvenței și detenției, precum și promovarea alternativelor la aceasta să rămână strategii prioritare în România.

Știm că resursele sunt foarte limitate – chiar prea limitate – dar în același timp recunoaștem și faptul că se pot face multe schimbări cu bani puțini, dar cu multă dedicare. Iată doar câteva exemple de lucruri care se pot face cu resurse foarte puține:

  • asigurarea unei asistențe juridice corespunzătoare tuturor copiilor,
  • formularea și implementarea unor protocoale de prevenire a violenței în rândul copiilor privați de libertate,
  • crearea unor sisteme de încurajare și
  • recompensare a comportamentelor prosociale ale copiilor custodiați pe termen mai lung.

Considerăm că acest studiu este cu adevărat un model de bună practică, deoarece are la bază o abordare constructivă, deschisă, modernă a tuturor instituțiilor care au colaborat la realizarea sa: Administrația Națională a Penitenciarelor, Ministerul Justiției, centre de detenție și reeducare pentru copii. De asemenea, aș dori să mulțumesc coordonatorilor și autorilor raportului pentru calitatea muncii depuse. Raportul reprezintă un model de cooperare ce merită replicat și în alte domenii, în beneficiul copiilor din România.

În următoarele luni, ne dorim foarte mult să vedem că recomandările expuse în acest raport încep să se transpună în politici publice, iar politicile să aducă schimbări reale în viața copiilor privați de libertate. Pentru a ajunge la astfel de rezultate, implicarea instituțiilor pe care le reprezentați dumneavoastră astăzi aici – de la Guvern la societatea civilă și Instituția Avocatului Poporului – este esențială.

Ajuta copiii din Siria sa nu devina o generatia pierduta

în Uncategorized | scris de echipa UNICEF | pe 17/Mar/2014 | 0 Comentarii

Pe 15 martie s-au implinit 3 ani de conflicte in Siria.
Copiii din Siria nu mai pot indura INCA un an de suferinta, inca un an fara protectie, ocrotire si educatie.
Alatura-te efortului global de a face apel la liderii lumii pentru a pune capat violentei din Siria, de a permite accesul misiunilor umanitare si de a pune capat atacurilor asupra scolilor, spitalelor si a personelor venite sa ajute.

udsfds

 De 3 ani, prea multi oameni nevinovati din Siria sufera – mai ales #copiiidinSiria.

Cu totii au vazut case, scoli si spitale bombardate si distruse. Cu totii si-au pierdut pe cineva drag.
Milioane de copii au fost fortati sa sa mute, in timp ce alte milioane de copii au ramas blocati in Siria in conditii oribile.  Au trecut deja 3 ani de cand se afla in aceasta situatie.

  • Copiii din Siria nu mai pot indura INCA un an de suferinta.
  • Copiii din Siria nu mai pot indura INCA un an fara protectie.
  • Copiii din Siria nu mai pot indura INCA un an fara educatie si ingriire.

O intreaga generatie de copii din Siria este pe cale sa devina o generatie pierduta – ceea ce va avea consecinte devastatoare pentru viitorul intregii regiuni.

Implica-te in efortul global si ajuta-ne:

  • Sa punem capat violentei asupra copiilor din Siria
  • Sa punem capat blocarii si rezistentei de a primi asistenta umanitara
  • Sa punem capat atacurilor asupra persoanelor venite sa ajute
  • Sa ne reinnoim angajamentul pentru a ajunge la o situatie de pace si toleranta
  • Sa investim si mai mult in educatia si protectia psihologica a copiilor afectati de conflict

Trebuie sa ne concentram nu doar sa punem capat imediat suferintei la care sunt supusi acesti copii, dar si sa prevenim consecintele pe termen lung pe care conflictul din Siria il are asupra copiilor: prin educatie, protectie sociala si sprijin. Acestea sunt esentiale pentru a depasi cu bine tot ce au indurat  copiii si sa participle activ in reconstructia propriei tari.

SEMNEAZA si tu PETITIA pentru Copiii din Siria

Licitatia de papusi de la Gala UNICEF

în Uncategorized | scris de echipa UNICEF | pe 22/Nov/2013 | 0 Comentarii

La Gală de Informare și Strângere de Fonduri organizată de UNICEF România și Camera Deputaților ca parte din campania “Să punem capăt violenței împotriva copiilor” a avut loc LICITAȚIA de Păpuși, una dintre acțiunile cele mai dragi organizate anual de UNICEF.

Creează o păpuşă, ajută un copil” este un proiect UNICEF care s-a născut în Italia, unde se derulează sub numele „ Proiectul Pigotta”.  Cuvântul „ pigotta” înseamnă  „păpuşă de stofă”, una din jucăriile întâlnite frecvent în culturile din întreaga lume. În România proiectul „Creează o păpuşă, ajută un copil” a fost lansat în anul 2006.

Păpuşile sunt realizate de copii de la grădiniţe, şcoli generale sau licee, ajutaţi de educatoare, învăţători sau profesori; designeri celebri s-au dedicat cauzei; voluntari UNICEF, diverse fundaţii şi organizaţii. Copiii învaţă cum să facă o păpuşă şi află şi despre proiectele UNICEF, ceea ce face din acest proiect o iniţiativă educaţională, culturală şi socială.

Proiectul „Creează o păpușă, ajută un copil” a captat atenția MOLECULE F care a lansat un apel către renumiți designeri români.  În acest an designerii Adelina Ivan, Anca Fetcu, Keszeg Agnes, Parlor, Rhea Costa și Raluca Mihălceanu au donat prin Molecule F câte o păpușă bine definită de stilul creativ al fiecăruia.

Iată păpușile care au fost scoase la licitație în cadrul Galei UNICEF:

Pierrot

Pierrot_2
Pierrot s-a născut pe 5 noiembrie 2013 în România și are 50 de cm. Părul lui este strălucitor de auroră boreală și are ochii negri. Păpușa este realizată de designerul Raluca Mihălceanu.

Nora

Nora

Nora s-a născut pe 11 noiembrie 2014. Ea are cetățenie islandeză și are 55 de cm. Părul ei este negru și are ochii albaștri. Păpușa este realizată de designerul Adelina Ivan.

 Kate și Jim

KateJim

Kate și Jim sunt  britanici și au 38 de cm. Kate s-a născut pe 5 mai 2005, iar Jim pe 10 octombrie 2005.  Ei au părul blond și ochii albaștri.

Kate și Jim se iubesc foarte mult. Kate îl așteaptă pe Jim să se întoarcă acasă. Jim e marinar. Păpușile sunt realizate de designerul Fetcu Anca Manuela.

Makwa-Ikwa

Makwa-Ikwa

Makwa-Ikwa s-a născut pe 1 decembrie 1990 și provine din Peru. Are 35 de cm înălțime, părul negru și ochii verzi. Păpușa este realizată de Andreea Tudor Gebescu.

Ioana

Ioana

Ioana  s-a născut în noiembrie 2013 în România și are 50 de cm. Părul ei este brunet și are ochii verzi. Păpușa este realizată de Rhea Costa.

Olga

Olga

Olga s-a născut în mai 2013 în România și are 35 de cm. Are părul roșcat și ochii albaștri. Păpușa este realizată de designerul Ágnes Keszeg.

Păpușa 

Papusa

Păpușa s-a născut pe 6 Silvestru 2013 în Parlor și are o înălțime cât încape în sufletul unui copil. Ea are o pălărie din pene și ochii universali. Păpușa este realizată de PARLOR.

 

___

Toate păpușile prezentate aici au fost licitate în cadrul Galei UNICEF și în momentul de față sunt în grija unor persoane generoase :)

Mulțumim pe această cale  Molecule F pentru crearea acestor minunate păpuși și invitaților de la Gală care au ales să le ia acasă. Fondurile strânse în urma licitației de păpuși vor fi folosite pentru a proteja copiii împotriva violenței, abuzului și neglijării.

Vouă ce păpușă vă place mai mult și mai mult?

Cantecele de leagan alina durerea copiiilor bolnavi

în Uncategorized | scris de echipa UNICEF | pe 06/Nov/2013 | 0 Comentarii

Un studiu recent publicat în Revista Psihologia Muzicii a arătat că muzica reduce durerea copiilor aflați în convalescență, încetinind bătăile inimii și îmbunătățind starea generală a copiiilor.

1382794_10151978616194002_888826660_n

Rezultatele au fost obținute în urma unui experiment realizat la Great Ormond Street Hospital, după ce într-un salon de 37 de copii s-au cântat cântecele de leagăn, s-au citit povești sau pur și simplu copiii au fost lăsați singuri.

În urma monitorizării ritmurilor cardiace și a nivelurilor durerii simțite de copii în timpul experimentului, s-a constatat că acestea s-au redus doar în momentul în care copiii ascultau cântece de leagăn.

Iată, deci, o dovadă reală că a cânta unui copil chiar îl ajută să se liniștească, ba chiar că îi alină durerea. Nu e de mirare că cele mai vechi evidențe a cântecelor de leagăn datează din era babiloniană.

Care erau cântecele voastre preferate când erați copii?

sursa: BBC News

credit foto: UNICEF