Unicef Blog

Din Categoria: "UNICEF România"

Investitia in training si dezvoltare – esentiala pentru succesul oricarei organizatii

în UNICEF România | scris de unicef | pe 24/Jan/2013 | 0 Comentarii

Succesul unei organizatii, ca al oricarei companii depinde, in primul rand, de angajatii sai. UNICEF incurajeaza participarea echipei sale la diferite traininguri si specializari pentru imbunatatirea aptitudinilor, cunostintelor si dezvoltarea persoanala.

Membrii echipei UNICEF sunt cea mai importanta resursa de aceea educatia continua este importanta pentru a dezvolta initiative in beneficiul copiilor vulnerabili.

UNICEF in Romania prin mandatul sau lucreaza cu Guvernul, societatea civilă, mass-media, sectorul privat, copiii și familiile acestora pentru a se asigura că drepturile tuturor copiilor români sunt respectate. Pentru a ne atinge acest obiectiv eforturile noastre sunt concentrate la cel mai inalt nivel astfel avem nevoie sa cunoastem cele mai bune practici si sa fim la curent cu ultimele noutati.

Programele de formare de calitate, sustinute de experti de top dau un “plus de valoare” oricarei persoane. De curand cativa membrii UNICEF au participat la cursul de  Management al Proiectelor organizat de compania de training Exec-Edu – lider in dezvoltare manageriala. Echipa si-a imbunatatit astfel competentele de manager de proiect, asigurand buna gestionare a modelelor UNICEF.

In luna februarie Exec-Edu da startul a doua  programe: Excelenta in Management – cel mai compact si consistent program de administrare a afacerilor din Romania si Dezvoltarea componentelor de lider – Singurul program complet si integrat de leadership care dezvolta cel putin 10 competente necesare unui lider de succes.

Formarea este unul dintre pilonii fundamentali ai progresului de aceea investitia in educatie este esentiala pentru a face fata provocarilor cum mai multa usurinta.

O lume diferită – Izolarea copiilor romi

în UNICEF România | scris de UNICEF Romania | pe 02/Mar/2012 | 0 Comentarii

de Eugen Crai, Director executiv, Roma Education Fund, România

În 2005, guvernele din Europa Centrală şi de Est au proclamat Decada de Incluziune a Romilor şi s-au angajat să „elimine discriminarea şi să reducă disparităţile dintre populaţia romă şi restul societăţii.” Pe ultima sută de metri a Decadei care se va încheia în 2015, eforturile de remediere a inegalităţilor istorice în domenii cheie, precum educaţie, egalitatea de gen pentru băieți și fete şi sănătate, au obţinut rezultate modeste. Copiii de etnie romă beneficiază în continuare de un nivel extrem de scăzut de vaccinare, ceea ce atrage consecinţe teribile. Când Bulgaria s-a confruntat cu o epidemie de pojar în 2009, 90% din totalul cazurilor au apărut în comunităţile rome.

România, în care trăiesc peste jumătate de milion de romi potrivit celor mai recente date oficiale (alte estimări vorbesc chiar de 2,8 milioane), ilustrează dificultăţile şi oportunităţile ce însoţesc eforturile de eliminare a disparităţilor şi de promovare a incluziunii. În 2001, Guvernul a adoptat o strategie naţională de îmbunătăţire a situaţiei romilor din întreaga ţară. După zece ani, doar 13% dintre administraţiile locale au inclus măsuri specifice pentru romi în planurile locale de dezvoltare. Progresele din domeniul incluziunii sociale au fost lente încă de la început, fiind ulterior îngreunate de criza economică globală ce a afectat regiunea în 2008. Multe municipalităţi au tăiat cheltuielile sociale în ciuda şomajului care se află în creştere.

În România, sărăcia afectează comunităţile rome atât în mediul urban, cât şi în cel rural; populaţia cea mai săracă trăieşte cu precădere în oraşele medii şi satele mai mari. Ceea ce se distinge în mediul urban – aici, dar şi în întreaga regiune – este separarea romilor de restul populaţiei urbane, romii trăind în adevărate ‘ghetouri’. ‘Ghetoizarea’ reprezintă o evidentă manifestare fizică a excluderii. Acest fenomen a apărut la mijlocul lui 1800, când s-au adoptat legi prin care romii au fost eliberaţi după secole de sclavie. În lipsa unor politici de promovare şi de facilitare a integrării, romii liberi s-au stabilit la marginea centrelor urbane – practic, pe pământul nimănui. În activitatea mea, am văzut cum comunităţile rome au continuat să fie excluse din planurile de dezvoltare ale oraşelor care s-au extins şi le-au cuprins cartierele. Comunităţile rome rămân izolate, iar multe din ele nu sunt conectate la utilităţile publice. Absenţa unor locuinţe permanente, însoţită de lipsa certificatelor de naştere sau a actelor de identitate, poate limita simţitor accesul la asistenţă medicală, educaţie şi locuri de muncă. Evacuările au loc frecvent fără niciun preaviz, accentuând această segregare.

Cum este viaţa unui copil dintr-un ghetou bucureştean? Să luăm cazul lui Laurenţiu, în vârstă de 16 ani, din cartierul Ferentari, recunoscut pentru populaţia sa numeroasa de etnie romă, pentru clădirile sale părăsite, sărăcia sa şi numărul mare de copii neşcolarizaţi. După moartea tatălui lui Laurenţiu, mama sa l-a abandonat, iar el a fost dus la un centru de plasament. Acum locuieşte cu bunica sa de 70 de ani şi cu cei cinci fraţi ai săi, într-un apartament ce a fost debranşat de la apă şi gaz deoarece familia abia reuşea să îşi plătească facturile. Un copil ce creşte într-un spaţiu plin de igrasie, fără gaz pentru gătit sau apă pentru spălat, la doar câteva străzi distanţă de bulevardele comerciale fastuoase ale Bucureştiului – aceasta este cruda realitate a două lumi care se învecinează.

Sărăcia urbană este extrem de grea în cazul copiilor, care deţin un control redus asupra mediului în care trăiesc sau asupra prosperităţii. Multora le este imposibil să meargă la şcoală, iar cei care merg fac eforturi pentru a se descurca în ciuda sprijinului limitat. În ceea ce priveşte copiii romi din România, rata cuprinderii şcolare este extrem de scăzută la toate nivelurile de învăţământ, începând cu grădiniţa; mulţi sunt în mod nejustificat îndrumaţi spre educaţia specială. În 2005, doar 46% din populaţia romă în vârstă de minim 12 ani a frecventat şcoala timp de peste patru ani (faţă de 83% din populaţia generală), iar dintre ei doar 13% au avut parte cel puţin într-o oarecare măsură de învăţământ secundar (63% în rândul populaţiei generale).

Cei norocoşi descoperă organizaţii neguvernamentale care oferă consiliere, meditaţii, ajutor la teme şi un cadru în care copiii pot vorbi despre probleme, pot câştiga încredere în ei şi îşi pot îmbunătăţi rezultatele şcolare, adesea graţie pregătirilor pentru crucialul examen de capacitate, un pas important spre liceu sau şcoală profesională. Roma Education Fund este o organizaţie ce îşi desfăşoară activitatea pentru a aduce o schimbare în viaţa a 5.000 de copii şi tineri de etnie romă din România. Dar, ca Laurenţiu mai sunt mulţi alţii. Mai rămân atât de multe lucruri de făcut.

Eugen Crai este Directorul naţional al Roma Education Fund  din Bucureşti, România. Are un masterat în drept de la Universitatea McGill, Canada, fiind specializat pe legislaţia din domeniul drepturilor omului şi a combaterii discriminării, dar şi pe advocacy pentru drepturile minorităţilor şi pe politici educaţionale. Activitatea sa profesională vizează comunităţile rome – în ultimii 14 ani, a lucrat în cadrul primului proiect PHARE al Uniunii Europene de Îmbunătăţire a Situaţiei Romilor din România şi a deţinut funcţiile de Coordonator al Programului de Educaţie şi Specialist Politici Sociale în cadrul Reprezentanţei UNICEF în România.


Copyright poză: © UNICEF Romania

Copiii rămași singuri acasă

în UNICEF România | scris de UNICEF Romania | pe 23/Feb/2012 | 0 Comentarii

 

Dorim să vă prezentăm unul din punctele de interes ale UNICEF în România: drepturile copilului în contextul echilibrului vieții de familie cu cea profesională.

Articolul 18 al Convenției cu privire la Drepturile Copilului menționează faptul că fiecare copil are dreptul de a-și cunoaște, și a fi crescut de către părinți, iar părinții au responsabilități comune pentru creșterea și dezvoltarea copilului. Cu alte cuvinte, copiii trebuie să crească alături de părinți și să mențină relațiile cu ambii părinți – un drept neglijat în cazul în care părinții migrează și copiii lor sunt lăsați acasă.

De aici se naște și dilema cu care ne confruntăm azi: un tată și o mamă migrează cu cele mai bune intenții – pentru a le da o șansă copiilor lor la o viața mai bună din punct de vedere economic. Această alegere însă, neglijează de cele mai multe ori efectele secundare nedorite ale creșterii unui copil fără părinți.

Aceasta este o problemă pe care UNICEF a analizat-o atent în mai multe țări din regiune, alegerea părinților în favoarea unei vieții profesionale, în țară sau în afara ei, fiind o problema fără granițe. Cele mai multe familii care fac această alegere, pot fi considerate mai bogate din punct de vedere material, motiv pentru care adesea sunt scăpate din vedere de către autorități. În plus, nevoile emoționale și impactul asupra dezvoltării psiho-sociale ale copiilor cu părinți migranți, rămân însă de multe ori ascunse. Chiar dacă plecarea părinților are un impact pozitiv asupra situației materiale, ea poate avea și un efect negativ asupra dezvoltării emoționale, relațiilor sociale, performanței școlare ale copiilor.

Ani de zile am apreciat că oportunități economice mai bune acasă, vor stopa migrația necontrolată. Analize recente în țările din regiune arată însă că mai important este ca părinții să aibă acces la informații cu privire la posibilul impact asupra lor și asupra copiilor pentru a putea lua decizii informate. Comitetul ONU pentru Drepturile Copilului recomanda României în 2009 să demareze campanii naționale de informare a potențialilor migranți, în legătură cu măsurile de protecție a copilului disponbilile”.

Același Comitet recomandă și îmbunătățirea măsurilor de identificare și de spijinire a copiilor lăsați în urmă de părinți migranți”. Nu putem să neglijăm faptul că deseori, acești copii sunt văzuți de către comunitate ca fiind copii mai bogați, și deci fără probleme”. Nevoile acestor copii pot fi foarte similare cu cele ale copiilor din familii vulnerabile, și deci, trebuie să asigurăm accesul la servicii sociale pentru toți copiii. Aceste servicii trebuie să poată identifica situațiile în care un copil este expus oricărui risc; să poată să ajungă la acel copil și să răspundă la nevoie lui sau ei, înainte de a se produce un rău.

În România, au fost deja luate măsuri prin dezvoltarea de politici și legislație în diverse sectoare care adresează nevoile copiilor din familii defavorizate, inclusiv a celor cu părinți migranți. Împreună cu Direcția Generală Protecția Copilului, cu Direcțiile de la nivelul județelor și cu autorități publice locale, UNICEF susține creșterea capacității Serviciilor Publice de Asistență Socială pentru a asigura servicii sociale comunitare care să identifice și să răspundă nevoilor tuturor copiilor în situații vulnerabile, inclusiv a celor cu părinți migranți.

Suntem încrezători că toate modelele de bună practică, vor beneficia de susținerea și investiția necesară pentru a asigura acoperirea națională. Și asta, pentru că știm deja că toate costurile necesare azi pentru o astfel de investiție, sunt înzecit mai mici decât cele care vor plăti mâine efectele non-intervenției de azi.

 

Copyright poză: © UNICEF/NYHQ1995-0757/LeMoyne

 

Despre voluntariat

în UNICEF România | scris de UNICEF Romania | pe 01/Nov/2011 | 0 Comentarii

Voluntariatul înseamnă altruism și dăruire. Este un lucru nobil si demn de apreciat, iar noi salutăm întotdeauna astfel de inițiative. Pe de altă parte, voluntariatul înseamnă responsabilitate si necesita hotărâre și angajament pe termen lung.

UNICEF Romania are biroul in Bucureşti şi lucrează împreună cu instituții guvernamentale și cu organizații ale societății civile (organizații non-guvernamentale).

Colaborarea noastră cu voluntari este punctuală, pentru activităţi administrative în cadrul biroului sau de organizare în cazul unor campanii pentru anumite proiecte locale sau pentru situaţii de urgenţă.

Primim numeroase cereri pentru activităţi de voluntariat pe care, din păcate nu le putem onora. De aceea, daca nu putem colabora, vă rugăm să contactați următoarele organizații, care lucrează în mod curent cu voluntari:


1. Habitat for Humanity

voluntar@habitat.ro

2. Salvaţi Copiii

Ina Lolescu, E-mail: voluntar@salvaticopiii.ro

3. Fundaţia Motivation

info@motivation.ro

4. Fundaţia Română pentru Copii, Comunitate şi Familie (FRCCF) (jud. Cluj, Bihor, Alba, Satu Mare)

voluntariat@frccf.org.ro.

5.Fundaţia Alături de Voi România (ADV) ( Iaşi, Tg. Mures, Constanţa)

office@alaturidevoi.ro


***


Link-ul următor NU este de actualitate: http://www.unicef.org/romania/ro/support_7847.html

Copyright fotografie @UNICEF/ Giacomo Pirozzi

 

Bun venit pe blogul UNICEF România!

în UNICEF România | scris de UNICEF Romania | pe 27/May/2011 | 0 Comentarii

Din 1991 UNICEF are reprezentanţă şi în România. De astăzi UNICEF are şi blog, prin intermediul căruia dorim ca voi să aflaţi mai multe despre proiectele noastre şi să vă spuneţi părerea despre activităţile, campaniile şi programele pe care le susţinem.

Începem prin a vă reaminti câteva lucruri despre noi.

 

Ce face UNICEF?

Asigură cel mai bun start în viaţă şi dezvoltarea timpurie a copilului: UNICEF ajută la crearea de Spitale Prietene ale Copilului şi a grupurilor de sprijin pentru mame pentru a contribui la creşterea ratei alăptării exclusive. Un alt domeniu de intervenţie este dezvoltarea şi implementarea Reperelor Fundamentale în Învăţarea şi Dezvoltarea Timpurie a copilului şi a unui curriculum cuprinzător în domeniul educaţiei timpurii. UNICEF lucrează cu guvernul şi partenerii săi neguvernamentali pentru a se asigura că fiecare copil este sănătos fizic şi suficient de dezvoltat pentru a asimila cunoştinţe şi că fiecare copil are acces la o educaţie preşcolară adecvată.

Educaţie parentală: Educaţia parentală îi ajută pe părinţi să-și dezvolte abilitățile de îngrijire ale copiilor lor, îi ajută să interacționeze cu ei și cum să se comporte cu ei, să îi asculte şi să îi înţeleagă şi cum să se asigure că propriul copil se dezvoltă la potenţialul său maxim. UNICEF îşi susţine partenerii – ONG-uri şi autorităţi – în eforturile pe care le depun cu scopul de a implementa la nivel naţional programe de educaţie parentală, cu accent deosebit pe ajutorul oferit celor mai vulnerabile familii.

Educaţie pentru toţi: Asigurând accesul copiilor la o educaţie de calitate centrată pe drepturile lor, se creează un efect de domino cu oportunităţi ce vor avea impact asupra generaţiilor viitoare. UNICEF lucrează împreună cu partenerii săi în comunități dezavantajate pentru prevenirea abandonului școlar și a absenteismului în cadrul campaniei privind participarea școlară care se desfășoară în întreaga țară.

Protecţia copiilor şi a adolescenţilor: Protecţia copilului este vitală pentru supravieţuirea, sănătatea şi bunăstarea lor. UNICEF colaborează cu partnerii săi pentru îmbunătățirea sistemelor de prevenție şi combatere a cazurilor de abuz şi exploatare a copiilor, în special a celor care nu se află în grija părinţilor sau care sunt în conflict cu legea. UNICEF promovează politicile sociale axate pe prevenirea abandonului copiilor, protecţia copiilor cu dizabilităţi şi îmbunătăţirea sistemului de justiţie juvenilă.

Lupta împotriva HIV/SIDA: Tinerii care trăiesc cu HIV/SIDA se confruntă cu lipsuri în educaţie şi bariere în ceea ce priveşte incluziunea lor socială. UNICEF lucrează cu partenerii săi pentru integrarea socială şi profesională a acestor tineri, pentru a le asigura o viaţă mai bună şi pentru a-i ajuta să lupte împotriva stigmei şi discriminării. Grupul ţintă al programului derulat de UNICEF pentru prevenirea şi reducerea riscului infectării cu HIV, îl reprezintă adolescenţii cu comportament la risc, utilizatori de droguri injectabile şi care practică sexul comercial.

Servicii de prevenire la nivel comunitar: UNICEF colaborează cu partenerii săi pentru a consolida reţeaua de asistenţi sociali, asistente medicale comunitare şi mediatori sanitari romi pentru a îmbunătăți calitatea şi accesibilitatea serviciilor socio-medicale în comunități dezavantajate. Accentul este pus pe consolidarea reţelelor comunitare formale şi informale de profesionişti în vederea creşterii capacităţii locale de a preveni încălcări ale drepturilor copilului cum ar fi: separarea copilului de familie, abuzul, neglijarea sau exploatarea.

Advocacy şi monitorizarea drepturilor copilului: Pentru a se asigura că reformele politicilor se aplică pentru copiii din întreagă ţară, UNICEF lucrează cu guvernul şi partenerii săi neguvernamentali la nivel naţional şi local pentru a promova politici mai eficiente pentru copii şi a consolida capacitatea instituţiilor pentru o mai bună monitorizare a încălcării drepturilor copilului.

Intervenții în situaţii de urgenţă: UNICEF este gata să acorde asistenţă copiilor afectaţi de dezastre şi să le protejeze drepturile, fiind mereu pregătit să răspundă în situaţii de urgenţă în special pentru reabilitarea durabilă a comunităţilor şi derularea proiectelor de dezvoltare.

Finanţare: În 2010, UNICEF a avut un buget de peste 2,2 milioane de dolari, din care 55% au reprezentat fonduri strânse la nivel local. Începând din 2005, UNICEF derulează activităţi locale de strângere de fonduri, implicând atât sectorul privat, cât şi persoane fizice pentru a contribui la finanţarea programelor sale în România.

Copyright poză: © UNICEF/Pirozzi