Unicef Blog

Conferința „Parteneriatul public-privat pentru educația timpurie, o șansă pentru competitivitatea României”

în Uncategorized | scris de unicef | pe 20/May/2016 | 0 Comentarii

Unicef_factografic_VAR-01

Acum câteva săptămâni, Sandie Blanchet – Reprezentantul UNICEF în România a vizitat mai multe familii și școli din unele sate defavorizate ale României. Când a vizitat grădinița, Sandie Blanchet a întâlnit copii ocupați cu joaca, desenul și cântecele. Zâmbetele și entuziasmul lor erau o dovadă a implicării și fericirii lor. Ceea ce se petrecea în clasă era esențial pentru viitorul României. De ce? Fără să-și dea seama, acei copii deprindeau competențe fundamentale: lucrul în echipă, identificarea de soluții, autocontrolul, motivația, comunicarea… toate acele abilități care sunt hotărâtoare pentru succesul lor profesional, dar și pentru competitivitatea României peste douăzeci de ani.

Așa cum reiese din numeroase cercetări, companiile din întreaga lume, inclusiv din România, pun tot mai mare accent pe „abilitățile specifice inteligenței emoționale”, mai presus de cunoștințele tehnice, însă constată că angajații lor nu dețin acest tip de abilități. Angajatorii caută oameni capabili să lucreze în echipă, automotivați, care știu să comunice, știu cum să prevină sau să gestioneze situații de conflict sau care pot găsi soluții în situații neprevăzute. Astfel de abilități sigur că pot fi deprinse acasă, însă educația preșcolară oferă un cadru aparte pentru îmbunătățirea și dezvoltarea acestor abilități.

O serie de studii internaționale în domeniu au demonstrat că educația preșcolară reprezintă una dintre cele mai bune investiții pe care le poate face o țară. O astfel de investiție are un randament însemnat, fiecare dolar investit generând între 6 și 17 dolari. Mult mai mult decât în cazul educației universitare sau formării continue. De asemenea, potrivit cercetărilor, copiii defavorizați beneficiază cel mai mult în urma participării la educație preșcolară de calitate. Copiii care beneficiază de educație timpurie au șanse mai mari să finalizeze învățământul obligatoriu.

România a înregistrat progrese semnificative în acest sens în ultimii zece ani. Participarea în învățământul preșcolar a copiilor cu vârste între patru și șase ani a crescut la 86%. Programa școlară aferentă învățământului preșcolar a fost revizuită astfel încât să urmeze bunele practici în domeniu de la nivel internațional. Strategiile Naționale în sfera educației și a incluziunii sociale recunosc importanța educației timpurii, aliniindu-se astfel recomandărilor Uniunii Europene. UNICEF, împreună cu alți parteneri, au susținut Ministerul Educației în demersurile sale de elaborare și adoptare a acestor importante documente.

Cu toate acestea, există încă multe provocări cărora trebuie să le facem față. Mai devreme, vă spuneam de vizita mea recentă în unele grădinițe. Nu tot ce am văzut acolo a fost de bun augur: profesorii au recunoscut că nu aveau pregătirea necesară lucrului cu copiii vulnerabili și implementării programei școlare; în clasă se găseau foarte puține jucării educative și doar câteva cărți vechi, toate așezate pe rafturile cele mai de sus astfel încât copiii să n-aibă acces la ele oricând, de teamă să nu le strice; de asemenea, grupurile sanitare nu erau unele potrivite pentru acești copii mici.

Există inechități semnificative: potrivit unui studiu realizat de ONU, copiii de etnie romă au de două ori mai puține șanse să se înscrie la grădiniță comparativ cu ceilalți copiii. Într-un studiu UNICEF, se arată că bugetul alocat educației în România este cel mai scăzut din Uniunea Europeană, buget în cadrul căruia fondurile destinate educației timpurii au fost reduse în favoarea învățământului universitar.

Beneficiile investitiei unui dolar in plus in capital uman la diferite varste

Pentru UNICEF, această conferință a reprezentat un prilej pentru reiterarea a patru recomandări cheie: România ar trebui să crească investiția în educația timpurie, la nivelul altor State Membre UE,  inclusiv din Europa de Est. O astfel de investiție suplimentară ar trebui să vizeze două obiective clare: creșterea participării la educație timpurie a copiilor vulnerabili proveniți din comunități sărace, din familii de etnie romă, din mediul rural, și din rândul copiilor cu dizabilități, respectiv îmbunătățirea calității învățământului. Învățământul antepreșcolar și preșcolar ar trebui să fie incluziv și de înaltă calitate – discriminarea copiilor de etnie romă, a copiilor săraci sau a copiilor cu cerințe educaționale speciale trebuie combătută și prevenită, iar creșele, grădinițele și școlile trebuie să fie un mediu primitor pentru toți copiii. Cadrele didactice și directorii grădinițelor și școlilor ar trebui să beneficieze de o pregătire mai bună pentru a putea transpune principiile învățământului modern și noul curriculum într-o practică pedagogică de calitate dedicată fiecărui copil în parte.

Cooperarea intersectorială trebuie îmbunătățită, în special la nivel local. Potrivit cercetărilor în domeniu, pentru a avea rezultate bune la școală, copiii, mai cu seamă cei vulnerabili, au nevoie de sprijin coordonat din partea sectoarelor educației, sănătății și a celui social. Au nevoie să existe parteneriate puternice la nivelul creșei, grădiniței și școlii, între directori, cadre didactice, consilieri și alți membri ai personalului școlar, pe de o parte; și între unitățile școlare, autorități locale, servicii sociale și sanitare, și părinți, pe de altă parte.

Acest lucru este posibil numai dacă toți partenerii relevanți lucrează împreună. UNICEF îndeamnă sectorul privat să devină un partener de seamă în acest dialog; să aloce resurse financiare; să dezvolte noi inițiativecare promovează educația timpurie incluzivă și de calitate.

La conferință au participat Ministrul Educației Naționale și Cercetării și Ministrul Finanțelor Publice, semn că Guvernul României este interesat și pregătit să susțină educația timpurie – în beneficiul copiilor români și al României înseși.

Celor care ar putea spune că România nu-și poate permite să investească mai mult în educație, UNICEF le răspunde astfel: România nu-și poate permite să NU investească mai mult  în educație, în special în educația timpurie. Dezvoltarea viitoare a României depinde de modul în care țara e capabilă să-și educe și să-și protejeze copiii de azi.

 

Familii pentru copiii adoptabili – despre modificările aduse legii nr. 273/2004

în UNICEF România | scris de Administrare UNICEF | pe 05/Apr/2016 | 0 Comentarii

Unicef_infografic-ADOPTIE_1

Miercuri, 24 martie 2016, a avut loc un media briefing organizat de ANPDCA si UNICEF, pentru a discuta mai detaliat despre modificarea legii adopțiilor în România, în așa fel încât legea să fie ajustată pentru a servi cât mai bine interesului copiilor.

În primul rând, trebuie subliniat faptul că adopția reprezintă un demers al sistemului de protecție a copilului, sistem care cuprinde o serie întreagă de măsuri menite să asigure drepturile și bunăstarea fiecărui copil avut în vedere. Adopția este o măsură permanentă, luată în interesul superior al copilului.

Prin urmare, trebuie neapărat precizat faptul că, dintr-un total de 58.000 de copii aflați în sistem, doar 3.500 pot fi dați spre adopție, ceea ce înseamnă doar 6% din cifra totală.

Pentru marea majoritate a celorlalți copii, există un plan individualizat de protecție care vizează reintegrarea lor în familia biologică/extinsă. Cu toate acestea, dacă la nivelul comunității nu sunt prezente servicii de sprijin al familiei (precum Pachetul Minim de Servicii și alte servicii comunitare), această soluție poate să nu devină realitate pentru mulți dintre acești copii.

Potrivit Convenției ONU cu privire la Drepturile Copilului, precum și altor standarde internaționale: „statele părți care recunosc și/sau autorizează adopția vor veghea ca interesele copilului să primeze” (CRC, Articolul 21). Copiii au dreptul de a crește într-un mediu familial. În momentul în care un copil este declarat adoptabil, obiectivul este acela de a identifica cea mai potrivită familie pentru copilul respectiv – nu invers.

În ce privește revizuirea legii, UNICEF a avut privilegiul de a acorda sprijin Autorității Naționale pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție. Dorim să felicităm România pentru că și-a îmbunătățit legislația privind adopția copiilor. Patru aspecte principale sunt de evidențiat:

  1. Noua lege prevede un cadru mai bun pentru aplicarea, în cursul procedurilor de adopție, a principiului de bază referitor la „interesul superior al copilului”. În următoarele trei luni, se vor dezvolta noi metodologii pe baza cărora se va stabili în ce constă interesul superior al copilului.
  2. Legea revizuită va contribui și la accelerarea procesului de adopție, păstrând însă clauzele de protecție și siguranță care se impun. În urma revizuirilor, durata procesului de adopție (de la momentul la care copilul beneficiază de un plan individualizat de protecție în vederea adopției și până la decizia finală a instanței judecătorești) este considerabil redusă. Începând de azi, acest proces durează aproximativ 15 luni. O viitoare metodologie va clarifica durata fiecărei etape  a procesului de adopție.
  3. Legea revizuită introduce o măsură nouă: ‚concediul de acomodare’ (cu plată) de maximum 1 an acordat părinților adoptivi. Obiectivul urmărit este similar celui prevăzut în cazul concediului pentru creșterea copilului acordat părinților la nașterea copiilor lor: acela de a veni în sprijinul creării relației de apropriere dintre copil și părinții săi. Această nouă prevedere este o recunoaștere a importanței timpului de calitate petrecut de copilul adoptat alături de părinții adoptivi, în special în primele luni de la adopție.
  4. Ulterior revizuirii legii, se vor dezvolta noi metodologii menite să asigure o aplicare uniformă, la nivel național, a practicilor prevăzute de lege, evitând astfel discrepanțele vizibile întâlnite în prezent (de exemplu, într-un județ sunt de 17 ori mai multe adopții decât în altul).

Pe de altă parte, adopția nu trebuie privită în contextul ‚îndeplinirii de obiective’, nici din perspectiva unor indicatori „reci”, cum ar fi cei de cantitativi sau de timp. Unele țări, care și-au propus anumite ținte, se confruntă cu provocări serioase, în momentul în care adopțiile eșuează, iar copii revin în sistemul de protecția copilului. Spre exemplu, în Marea Britanie, 25% dintre adopțiile de copii cu vârste de 6 ani și peste sunt ratate).

UNICEF și-a asumat angajamentul de a continua să asigure sprijin și asistență Autorității Naționale pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție, în special în ce privește elaborarea legislației secundare și proiectarea noii versiuni electronice a Registrului Național pentru Adopții.

Resurse:
Institutii implicate in procesul de adoptie
Statistici adoptie

Imagini ce îmi dau puterea să zâmbesc

în Mesagerii UNICEF | scris de Administrare UNICEF | pe 04/Apr/2016 | 0 Comentarii

Bogdan are 19 ani, este student în anul I la Facultatea de Litere a Universității București. Din iunie 2015 este Mesager UNICEF, în cadrul campaniei „Fii și tu Prieten UNICEF!”. Zi de zi, Bogdan discută cu zeci de persoane cărora le povestește cum se pot implica în susținerea pe termen lung a activităților derulate de UNICEF în beneficiul copiilor, prin donații lunare.

Alături de o parte a echipei UNICEF, Bogdan a vizitat câțiva beneficiari ai proiectului-model „Servicii comunitare pentru copii” pe care UNICEF îl derulează în Bacău, susținut și din contribuțiile Prietenilor UNICEF.

IMG_3623

Mai jos este experiența povestită prin ochii lui Bogdan:

„Sunt genul de persoană sensibilă, empatizez cu aproapele meu. Zi de zi, în zone aglomerate din București, văd oameni deznădăjduiți, triști, apăsați. Ei nici nu știu ce norocoși sunt în comparație cu alții care nu au acces la anumite lucruri simple: să învețe să scrie și să citească, să aibă acces la apă curată și proaspătă, să mănânce o masă caldă pe zi sau să aibă un venit lunar, oricare ar fi acesta.”

Oameni cu astfel de probleme am întâlnit în județul Bacău. Una dintre dorințele mele „arzătoare” a fost să văd cu ochii mei împlinirea faptelor bune în care am crezut, cred și voi crede în continuare. Vizita în satele din Bacău mi-a redat zâmbetul, foarte important în conversațiile prin care încerc să-i conving pe oameni să fie susținători financiari ai proiectului Servicii comunitare pentru copii.

Iată-mă, deci, în județul Bacău, alături de colegi ce intervievează copiii familiilor care au fost pozitiv influențate de soluția propusă de UNICEF pentru îmbunătățirea vieții lor:  o echipă formată din asistent social, asistent medical și consilier școlar ce lucrează împreună, oferind servicii sociale integrate acolo unde este nevoie. În Buhuși întâlnesc mediatorul sanitar  – o persoană care ia, în ochii mei, proporțiile unui erou. Este o doamnă de vârsta a doua, cu o vădită dragoste pentru oamenii de care se ocupă. Aceasta îi explică unei tinere mămici (16 ani) să-și continue studiile, să nu renunțe la visele ei, să-și îngrijească bebelușul împreună cu bunica, să nu se gândească o clipă să îl părăsească. Într-o comunitate situată undeva în afara timpului, această doamnă reușește să schimbe lucrurile în bine, iar eu am ocazia să văd, la o altă familie, cum îndeamnă o mamă să-și ducă în mod regulat copiii la școală. Nu pot să nu zâmbesc în sinea mea, când aud răspunsul pozitiv și serios din partea mamei, care pare că a înțeles mai multe de pe urma acestei discuții.

Lăsând-o pe eroină să-și continue activitatea, ajungem într-un sătuc modest, unde cunosc familii a căror situație materială mă emoționează profund. Sunt oameni simpli, apăsați de greutăți mari, dar puternici și rezistenți. Întâlnesc părinți și bunici ce-mi spun cu seninătate că tinerii de care se îngrijesc trebuie să meargă la școală si să devină „mai realizați” decât ei. Copiii sunt vizibil afectați de incertitudinea zilei de mâine, n-au nici măcar o zecime din bucuriile colegilor de generație din familii mai înstărite. Puși în fața întrebării „Ce vrei să devii când vei fi mare?”, îmi dau seama că aceștia nici măcar nu visează la o condiție socială mai bună. Răspunsul lor vine sub forma unei tăceri pierdute, a unor priviri lipsite de speranță.

Acești copii trebuie să viseze, să zâmbească și să crească frumos. Trebuie! Pentru astfel de persoane lucrez în cadrul UNICEF România și cred că receptivitatea oamenilor trebuie să fie mult mai mare. Și poate fi, pentru că acesta este rolul nostru, al Mesagerilor.

Am motive acum să continui să le zâmbesc oamenilor pe care îi întâlnesc pe stradă, indiferent cât de triști, deznădăjduiți, apăsați și veșnic îngrijorați ar fi. Având în memorie chipul tinerei mămici de 16 ani sau a bunicii ce își creste nepoții cu dragoste, găsesc o resursă nesecată de speranță, știu că-mi voi menține entuziasmul mereu și voi încerca să le transmit această stare și celor cu care interacționez zi de zi, povestindu-le ce înseamnă să fii Prieten UNICEF.”

Află povestea Mesagerilor UNICEF. Și tu poți fi unul dintre noi!

http://www.mesageri.unicef.ro/

Sănătate, educație și protecție pentru toți copiii – misiunea Pachetului Minim de Servicii Sociale inițiat de UNICEF România

în UNICEF România | scris de Administrare UNICEF | pe 21/Mar/2016 | 0 Comentarii

Ideea unui Pachet Minim de Servicii Sociale a pornit de la întrebarea pe care noi, echipa UNICEF România, ne-o adresăm mereu: cum putem sprijini (mai bine) copiii din România? Având în vedere că jumătate din copiii români sunt expuși riscului de sărăcie, 300.000 copii se află în afara sistemului de educație și 1 milion de copii sunt spitalizați în fiecare an – iar acestea sunt doar o parte din statisticile despre situația sumbră a copiilor vulnerabili de la noi, nevoia pentru un demers care să acopere nevoile lor minime, astfel încât să aibă șanse egale la o viață sănătoasă (atât din punct de vedere fizic, cât și mental) a ne-a condus către lansarea acestei inițiative.

UNICEF Romania_Pirozzi 1

Ce este Pachetul Minim de Servicii Sociale?

În fiecare comunitate ar trebui să existe cel puțin un asistent social, o asistentă medicală comunitară și un consilier școlar – acesta este principalul obiectiv al Pachetului Minim pentru Servicii Sociale. Împreună, aceștia vin în sprijinul copiilor vulnerabili și al familiilor acestora, identificând nevoile lor și venind cu soluții pentru acestea. Acești trei profesioniști lucrează în beneficiul familiilor, colaborând  cu actori relevanți la nivel local.

În comunitățile cele mai sărace, Pachetul Minim de Servicii poate include și prezența unui mediator școlar sau a unui mediator sanitar.

Care sunt obiectivele Pachetului Minim de Servicii Sociale?

Pornind de la experiența intervențiilor în România și realizat în baza bunelor practici la nivel internațional, pachetul minim de servicii susține: îmbunătățirea accesului familiilor la servicii de sănătate, protecție socială și educație; oportunitatea de a crește copiii într-un mediu familial armonios, lipsit de violență; creșterea accesului la învățământul preșcolar și a gradului de absolvire – cel puțin la nivelul învățământului obligatoriu; evaluarea nevoii de servicii la nivel local și îmbunătățirea planificării și utilizării resurselor la nivel local, județean și regional.

Cu gândul la sănătatea copiilor, integritatea familiei și șanse egale la educație pentru toți copiii, dorim să oferim acces prioritar familiilor cu copii la aceste drepturi, însă sperăm ca, în timp, să putem extinde acest pachet la nivelul altor grupuri sociale vulnerabile, cum ar fi adulții cu dizabilități și vârstnicii.

Cine sunt actorii implicați în implementarea Pachetului Minim de Servicii Sociale?

O serie de autorități și entități guvernamentale și non-guvernamentale sunt implicate în implementarea acestui pachet, după cum urmează:

La nivel național, sunt implicate: Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, Ministerul Sănătății, Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice, Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice și Ministerul Fondurilor Europene.

La nivel județean, contribuie specialiști din cadrul Direcțiilor Județene de Sănătate, Educație și Protecție socială/Protecția copilului, cu atribuții în supervizarea, orientarea și monitorizarea activității profesioniștilor de la nivel local și care vor conlucra în vederea planificării, implementării și monitorizării intervențiilor și priorităților intersectoriale.

Profesioniști la nivel local sunt asistentul social, asistenta medicală comunitară și consilierul școlar, care vor lucra împreună pentru a identifica copiii vulnerabili și familiile acestora, a determina care sunt nevoile lor, a le acorda informații și consiliere, a-i însoți și ajuta să acceseze serviciile locale și specializate de sănătate, educație și protecție socială/protecția copilului și a monitoriza în mod regulat evoluția cazurilor avute în evidență, în baza sistemului de înregistrare și management de caz online care le furnizează acces la date în timp real; ajută familiile din comunitate să devină mai puternice și mai capabile să aibă grijă de copiii lor. Tot la nivel local, acestor profesioniști li se adaugă și sprijinul Consiliului Comunitar Consultativ din localitate, din care fac parte reprezentanți ai primăriei și ai altor actori locali.

Concluzii

În contextul creat de Convenția ONU cu privire la Drepturile Copilului, precum și de noile Strategii Naționale referitoare la Incluziune socială și Reducerea Sărăciei, Drepturile Copilului, Sănătate, Educație, și Incluziunea socială a cetățenilor de etnie romă, UNICEF pledează pentru introducerea unui Pachet Minim de Servicii pentru copii și familiile acestora – un pachet universal de servicii furnizate la nivelul comunității prin intermediul profesioniștilor din domeniul protecției sociale, sănătății și educației.

Resurse:

Brosura Pachet Minim de Servicii

O chestiune de angajament în vederea noii abordări integratoare a egalității de gen în România

în UNICEF România | scris de Administrare UNICEF | pe 16/Mar/2016 | 0 Comentarii

Violența împotriva femeilor și fetelor este, din păcate, un fenomen încă tolerat în România. Considerăm că este de datoria fiecăruia dintre noi să putem privi acest fenomen în mod realist, să îl combatem în mod activ și să încercăm să găsim soluția pentru ca egalitatea de gen să facă parte din realitatea noastră de fiecare zi.

Pe 16 martie a avut loc evenimentul „An innovative means for advancing women empowerment”, având alături pe Elizabeth Nyamayaro, consilier în cadrul UNWOMEN, Ioana Liana Cazacu, aflată în conducerea Departamentului pentru Egalitate de Șanse între Femei și bărbați  – în rolul de moderator și pe Andreea Marin, Ambasador National pentru UNICEF in România.

Unicef_16-martie

La acest eveniment s-a discutat despre noua ocupație din România, aceea de Expert în egalitate de șanse, inițiativă prin care se demonstrează că România își reînnoiește angajamentul față de egalitatea de gen și față de drepturile femeilor și fetelor, cum este cea din povestea de mai jos.

Eugenia este o fată de etnie romă în vârstă de 15 ani. Locuiește într-un sat sărac, la mare distanță de cel mai apropiat liceu din zonă, și provine dintr-o familie defavorizată cu un nivel scăzut de educație – cu toate acestea, ea merge în fiecare zi la școală.  Se trezește la 5 dimineața, merge pe jos 30 de minute bune până la gară, călătorește o oră cu trenul, apoi, când ajunge în oraș, ia autobuzul până la școală unde la ora 8 dimineața începe cursurile. La prânz, de multe ori nu are altceva de mâncare decât o bucată de pâine. La ora 4 după-amiaza este înapoi acasă. După o pauză de o oră, începe și-și face temele până seara târziu, la lumina singurei lămpi din micuța casă în care locuiește.

Mama Eugeniei s-a prăpădit când ea avea numai 11 luni, Eugenia fiind crescută de tatăl ei. Nu este ușor să găsești un loc de muncă într-un sat, mai ales atunci când ești de etnie romă, iar tatăl Eugeniei e șomer de 5 ani de zile. Nu este un om cu studii, dar un lucru știe cu certitudine – Eugenia va termina liceul și, de ce nu, va merge mai departe la facultate să-și urmeze visul de a deveni avocat. Nu sunt mulți cei care să nutrească asemenea ambiții în jurul lor, iar uneori este greu să continui să visezi când te învinge oboseala, foamea sau când ești sătul de insultele care-ți sunt adresate pe motive de etnie. Au fost momente când tatăl Eugeniei s-a gândit să-și țină fata acasă – să o știe în siguranță, căci bani pentru a-i asigura prânzul sau materialele școlare nu avea. Dar își dorește o viață mai bună pentru ea – iar ea are vise de împlinit. De aceea, sunt seri în care tatăl nu mănâncă și își păstrează temerile pentru el.

Exemplul Eugeniei este unul de putere și capacitare, exemplul unei fete care are parte de sprijinul tatăl ei pentru a putea trece peste o multitudine de dificultăți: sărăcie, discriminare față de romi, mai ales față de fetele de etnie romă, un sistem de învățământ care nu este conceput pentru o fată ca ea. ‚

În România avem numeroase fete și femei ca Eugenia. Pentru ele, pentru viitorul lor, acest parteneriat dovedește angajamentul de a promova în mod activ cel de-al 5-lea Obiectiv de Dezvoltare Durabilă, încurajarea și susținerea femeilor și veriga către dezvoltarea durabilă.

De la înființarea, în România, a Agenției Naționale pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați,  am fost martorii unui reviriment în acest domeniu.

Un exemplu recent în acest sens îl constituie ratificarea de către Parlament a Convenției de la Istanbul privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor şi a violenței domestice. UNICEF a susținut cu mândrie această inițiativă a Guvernului României, pledând pentru ratificare, alături de Agenția Națională, pe tot parcursul procesului respectiv. Odată ratificată Convenția de către Parlamentul României, am demarat, împreună cu Guvernul și cu Parlamentul României, procesul de aliniere a legislației naționale la prevederile acestei Convenții.

Pe de altă parte, legislația nu determină automat și o schimbare la nivel de păreri, atitudini și comportamente. UNICEF împreună cu  parteneri guvernamentali și cu autoritățile locale fac eforturi în vederea sensibilizării profesioniștilor din sfera sănătății, educației și protecției sociale, vizavi de dimensiunea de gen. Se urmărește întărirea capacității sistemelor de sănătate, educație și protecție socială de a deveni mai receptive la egalitatea de gen, în particular capacitatea de a identifica femeile și copii vulnerabili și de a asigura un sprijin adaptat nevoilor acestora astfel încât aceștia să-și poată atinge întregul potențial și să beneficieze de toate drepturile care li se cuvin. Acest lucru concordă cu prioritățile UNICEF la nivel global care vizează promovarea egalității de gen și abilitarea femeilor și fetelor.

Este clar angajamentul României de a promova în mod activ cel de-al 5-lea Obiectiv de Dezvoltare Durabilă, încurajarea și susținerea femeilor și veriga către dezvoltarea durabilă si speranța ca parteneriatul nostru în beneficiul femeilor și fetelor din România să continue la fel de fructuos și în viitor.

De ce adolescenții trebuie sprijiniți și încurajați să-și dezvolte abilitățile de viață

în UNICEF România | scris de unicef | pe 08/Mar/2016 | 0 Comentarii

factografic3În mentalitatea actuală, în România, conceptele de „educație” și „inteligență” sunt asociate cu un sens academic, de „a merge la școală” și „a avea rezultate, performanțe”. Cercetările ultimilor ani arată, însă, că educația este cu mult mai mult decât memorarea unor informații sau obținerea unor diplome și calificări.

Educația trebuie privită ca un proces de activități și acțiuni care duc la dezvoltarea armonioasă a unui copil sau adolescent și transformarea lui într-un adult cu adevărat pregătit, care poate lua decizii și care poate reacționa constructiv la diverse situații de viață. Din acest motiv, educația nu trebuie privită doar în sens academic, de „școlire”, ci trebuie să includă și dezvoltarea abilităților non-cognitive sau „de viață”.

Ce sunt abilitățile non-cognitive

Cu un rol central în viața tinerilor*, ablităţile non-cognitive sunt acele abilităţi relevante din punct de vedere şcolar/academic şi ocupaţional şi care nu sunt măsurate de teste de IQ sau de performanţă. Aceste abilităţi sunt cunoscute sub diverse nume: abilităţi socio-emoţionale, soft skills, abilităţi non-cognitive, abilităţi de viaţă, etc. și se referă la motivație, perseverență, reziliență, capacitatea de auto-control, imaginea de sine pozitivă, creativitate, înțelegerea și exprimarea emoțiilor etc.

Dezvoltarea abilităților cognitive. De ce?

Abilitățile de viață sunt cele ne ajută să ne adaptăm eficient la situațiile prin care trecem. Un adolescent care este conștient de emoțiile, comportamentele și resursele pe care le are va face față eficient provocărilor din viața lui, va putea veni cu strategii de răspuns în momentele dificile și va putea construi relații pozitive, sănătoase cu cei din jurul lui.

Să ne imaginăm, de exemplu, cum reacționează doi adolescenți în fața unor probleme legate de imaginea de sine. Andi e un adolescent care se cunoaște destul de bine, știe cum să se mențină motivat și cum să își controleze emoțiile. Andi crede că dacă se străduie suficient, poate învăța orice. El a înțeles că lucrurile nu ies tot timpul din prima și învață din greșeli. Mai mult, când vede că un prieten reușește unde el a dat greș, Andi înțelege că și el poate ajunge acolo, chiar dacă mai are de lucrat. Andi este motivat știind că poate reuși și știe că succesul lui va fi determinat de efort și ambiție.

Pentru Alex, adolescent și el, situațiile sunt ori albe, ori negre. El ia lucrurile așa cum sunt și nu crede că le poate schimba. Alex crede că dacă nu poate reuși, n-are rost să înceapă ceva.  Alex crede că nu are sens să participe în activități dacă nu este cel mai bun, renunță atunci când simte frustrare și crede că greșeala este dovada faptului că nu este destul de bun. Se simte amenințat de reușita celorlalți, iar faptul că el nu știe dacă va putea ajunge la același nivel îi generează anxietate. Motivația, pentru Alex, vine din laudă, iar el crede că succesul este stă în inteligență și talent, care sunt abilități „date”, nu dobândite.

Putem observa, prin acest exercițiu, diferența dintre două abordări, care rezultă din nivelurile diferite de asimilare a abilităților non-cognitive. Abilitățile non-cognitive ale lui Alex nu sunt la fel de bine dezvoltate ca ale lui Andi, iar pentru el luarea unor decizii e un proces lung și deloc confortabil.

Adolescența este perioada în care se conturează personalitatea și cel mai potrivit moment pentru a dezvolta sau întări abilitățile de viață care vor crește șansele viitorilor adulți de a avea succes în carieră și în relațiile personale. Este nevoie, de aceea, ca programele de dezvoltare a abilităților non-cognitive să fie incluse cât mai devreme în educația adolescenților. Cu cât mai devreme vor fi conștienți adolescenții de resursele pe care le au la dispoziție, în ei înșiși, ca să facă față schimbărilor și situațiilor din viața lor, cu atât vor putea întâlni succesul mai repede.

*Abilitățile non-cognitive se pot învață pe tot parcursul vieții, încă de la vârste fragede și nu se adresează doar adolescenților.