Unicef Blog

De ce adolescenții trebuie sprijiniți și încurajați să-și dezvolte abilitățile de viață

în UNICEF România | scris de unicef | pe 08/Mar/2016 | 0 Comentarii

factografic3În mentalitatea actuală, în România, conceptele de „educație” și „inteligență” sunt asociate cu un sens academic, de „a merge la școală” și „a avea rezultate, performanțe”. Cercetările ultimilor ani arată, însă, că educația este cu mult mai mult decât memorarea unor informații sau obținerea unor diplome și calificări.

Educația trebuie privită ca un proces de activități și acțiuni care duc la dezvoltarea armonioasă a unui copil sau adolescent și transformarea lui într-un adult cu adevărat pregătit, care poate lua decizii și care poate reacționa constructiv la diverse situații de viață. Din acest motiv, educația nu trebuie privită doar în sens academic, de „școlire”, ci trebuie să includă și dezvoltarea abilităților non-cognitive sau „de viață”.

Ce sunt abilitățile non-cognitive

Cu un rol central în viața tinerilor*, ablităţile non-cognitive sunt acele abilităţi relevante din punct de vedere şcolar/academic şi ocupaţional şi care nu sunt măsurate de teste de IQ sau de performanţă. Aceste abilităţi sunt cunoscute sub diverse nume: abilităţi socio-emoţionale, soft skills, abilităţi non-cognitive, abilităţi de viaţă, etc. și se referă la motivație, perseverență, reziliență, capacitatea de auto-control, imaginea de sine pozitivă, creativitate, înțelegerea și exprimarea emoțiilor etc.

Dezvoltarea abilităților cognitive. De ce?

Abilitățile de viață sunt cele ne ajută să ne adaptăm eficient la situațiile prin care trecem. Un adolescent care este conștient de emoțiile, comportamentele și resursele pe care le are va face față eficient provocărilor din viața lui, va putea veni cu strategii de răspuns în momentele dificile și va putea construi relații pozitive, sănătoase cu cei din jurul lui.

Să ne imaginăm, de exemplu, cum reacționează doi adolescenți în fața unor probleme legate de imaginea de sine. Andi e un adolescent care se cunoaște destul de bine, știe cum să se mențină motivat și cum să își controleze emoțiile. Andi crede că dacă se străduie suficient, poate învăța orice. El a înțeles că lucrurile nu ies tot timpul din prima și învață din greșeli. Mai mult, când vede că un prieten reușește unde el a dat greș, Andi înțelege că și el poate ajunge acolo, chiar dacă mai are de lucrat. Andi este motivat știind că poate reuși și știe că succesul lui va fi determinat de efort și ambiție.

Pentru Alex, adolescent și el, situațiile sunt ori albe, ori negre. El ia lucrurile așa cum sunt și nu crede că le poate schimba. Alex crede că dacă nu poate reuși, n-are rost să înceapă ceva.  Alex crede că nu are sens să participe în activități dacă nu este cel mai bun, renunță atunci când simte frustrare și crede că greșeala este dovada faptului că nu este destul de bun. Se simte amenințat de reușita celorlalți, iar faptul că el nu știe dacă va putea ajunge la același nivel îi generează anxietate. Motivația, pentru Alex, vine din laudă, iar el crede că succesul este stă în inteligență și talent, care sunt abilități „date”, nu dobândite.

Putem observa, prin acest exercițiu, diferența dintre două abordări, care rezultă din nivelurile diferite de asimilare a abilităților non-cognitive. Abilitățile non-cognitive ale lui Alex nu sunt la fel de bine dezvoltate ca ale lui Andi, iar pentru el luarea unor decizii e un proces lung și deloc confortabil.

Adolescența este perioada în care se conturează personalitatea și cel mai potrivit moment pentru a dezvolta sau întări abilitățile de viață care vor crește șansele viitorilor adulți de a avea succes în carieră și în relațiile personale. Este nevoie, de aceea, ca programele de dezvoltare a abilităților non-cognitive să fie incluse cât mai devreme în educația adolescenților. Cu cât mai devreme vor fi conștienți adolescenții de resursele pe care le au la dispoziție, în ei înșiși, ca să facă față schimbărilor și situațiilor din viața lor, cu atât vor putea întâlni succesul mai repede.

*Abilitățile non-cognitive se pot învață pe tot parcursul vieții, încă de la vârste fragede și nu se adresează doar adolescenților.

Pe scurt, despre viața de Mesager UNICEF

în Mesagerii UNICEF | scris de unicef | pe 29/Feb/2016 | 0 Comentarii

Matei are 21 de ani și este  student la Facultatea de Științe Politice în anul II și Mesager UNICEF din iulie 2015. Realizează emisiunea Dialectica (http://on.fb.me/1QfrbRj) si este pasionat de ski, teatru și poezie.  Am discutat cu el, să aflăm ce înseamnă jobul de Mesager prin prisma așteptărilor pe care le avea, a rezultatelor pe care le-a obținut, și nu în ultimul rând, să aflăm cum privesc apropiații lui Matei decizia lui de a lucra pentru UNICEF. IMG_4691

Ce te-a determinat să intri în echipa Mesagerilor UNICEF?

M-am alăturat echipei Mesagerilor UNICEF pentru că aveam nevoie de un job pe vară și am aflat că UNICEF chiar face ceva pentru copii. Îmi plăcea să-i văd pe Mesagerii UNICEF prin piețe și locuri aglomerate, nu erau genul de oameni agasanți care te seacă de energie. Din contră, puteam să vorbesc cu ei oricât doream despre problemele copiilor și erau foarte capabili să-mi răspundă  la orice întrebare care îmi răsărea în minte.

Cum ți-a depășit acest job așteptările?

Eram convins că voi fi înconjurat de oameni simpatici, dar faptul că m-am simțit ca printre cei mai buni prieteni pe care i-am avut vreodată s-a dovedit a fi un real câștig. Nu numai că a făcut ca cele 5 ore de program să treacă într-un zâmbet, dar m-a pus și în contact cu niște oameni minunați. Apoi plata, mă așteptam să fie mai mult simbolică. De fapt, am fost foarte mulțumit de salariul primelor 100 de ore pe care le-am muncit în viața mea.

Numește 3 lucruri care ți-au plăcut cel mai mult la acest job.

Faptul că pot să interacționez cu oamenii, intrând în contact cu ei printr-un subiect atât de frumos și important, cum ar fi protejarea și ajutarea copiilor, dă naștere deseori la prietenii și posibile colaborări pe viitor. De asemenea, programul este flexibil și pot să îl adaptez programului de la facultate, ceea ce dă serviciului aceea notă de relaxare de care am nevoie ca student. Și, nu în ultimul rând, învăț să-mi dezvolt abilitățile de comunicare și persuasiune, coordonatorii și liderii de echipă oferindu-mi sfaturi de câte ori am nevoie pentru a-mi  îmbunătății discursul și modul de abordare.

Cum te-a ajutat experiența dobândită aici să ai mai multă încredere în tine?

Experiențele pe care le-am trăit ca Mesager UNICEF m-au ajutat să văd mai în profunzime mentalitatea oamenilor, am înțeles că pot să vorbesc oricui, pot să mă adresez persoanelor necunoscute și să mi le fac cunoscute, oricât de reticent aș fi putut fi înainte. Am învățat că oricine are o poveste ce merită ascultată și că oricine merită un zâmbet din partea unui Mesager UNICEF.  Arborând un zâmbet prietenos, pot să trec peste orice barieră socială și, dacă receptorul intenției mele este un om la fel de pozitiv ca mine va reacționa într-un mod plăcut și voi putea întreține o conversație din care amândoi să beneficiem. Plecând de la transmiterea unui mesaj, am învățat nu numai să îi înțeleg pe oameni, dar și cum să îmi susțin în cel mai convingător mod cu putință punctul de vedere, cu argumente și idei. Toate acestea au constituit un real antrenament pe teren asupra încrederii mele în mine, care mi-a arătat că pot deveni constant mai bun în relațiile cu oamenii pe care îi abordez și nu numai.

Ce au spus familia și prietenii când le-ai povestit cu ce te ocupi?

Familia a fost foarte mulțumită, crede că ce fac este extraordinar și fac din subiectul acesta o poveste de care sunt extrem de mândri. Unii dintre prieteni sunt uimiți de faptul că mă distrez atât de mult împreună cu colegii Mesageri și câștig și un salariu mulțumitor. Alții mă privesc cu admirație, sunt plăcut impresionați de faptul că ajut copiii și pe câțiva chiar i-am convins să doneze la rândul lor sau chiar să se alăture echipei de Mesageri UNICEF.

 

Ziua pentru Internet mai sigur. Informația ne poate ajuta să ne protejăm copiii

în UNICEF România | scris de Administrare UNICEF | pe 09/Feb/2016 | 0 Comentarii

Ca părinte, dorești să îți protejezi copilul de toate primejdiile. Îl ții de mână când treceți împreună strada, îl înveți să nu se apropie de flacără deschisă sau de oala care fierbe, îi cumperi cască de protecție atunci când învață să meargă pe bicicletă. Acestea toate fac parte din universul primejdiilor de care știi, și deci îl poți apăra. Dar ce faci cu toate primejdiile despre care încă nu ai aflat?

Vizual Violenta-12
Dorim să atragem atenția asupra unui fenomen care s-a furișat în viețile copiilor din România, ajungând să afecteze confortul lor psihic, încrederea în ei și în lume, dorința de a interacționa cu cei din jur. Este vorba despre cyber bullying, sau hărțuirea digitală.
Studiul EU Kids Online arată că vârsta la care copiii intră pentru prima dată pe internet este în scădere, ei fiind prezenți online începând cu vârsta de 10 ani. Experiențele neplăcute online îi afectează într-o mare măsură pe copiii din România, aceștia declarând în proporție de 21% că au fost jigniți, supărați sau deranjați de ceva pe internet.
Un prim fel în care putem începe să îi protejăm este privind acest fenomen ca pe unul real, cu impact semnificativ în viețile copilului, întrucât vorbim despre atacarea stimei de sine. Odată admisă gravitatea fenomenului, următoarele acțiuni pot fi întreprinse pentru a-i ajuta pe cei mici să se simtă mai în siguranță online:
1. Ia-ți timp pentru a vorbi cu cel mic despre ce îi place să facă online, ce i se pare interesant. Delicat, introdu în conversație o întrebare despre ce îi deranjează pe internet. Încearcă să afli dacă a avut interacțiuni neplăcute cu alți utilizatori.

2. Transmite-i că nu are niciun fel de obligație de a se apăra în fața nimănui. Anonimatul permite oricui să atunce “săgeți”, însă răspunsul cel mai sănătos este ignorarea oricărei tentative de atac. Astfel, atacatorii sunt descurajați, văzând că acțiunea lor nu este validată în niciun fel.
3. Stabilește o relație de încredere cu copilul tău, astfel încât tu să devii prima persoană la care ar apela, în caz că se petrece ceva neplăcut online. Povestiți despre beneficiile și riscurile unui profil public pe o rețea de socializare, despre protecția datelor personale. Învață-l să nu posteze nimic din ce i-ar putea periclita imaginea pe viitor.

4. Poate crezi că limitând semnificativ accesul copilului tău la internet, îl vei proteja mai bine. Suntem de acord că limitarea timpului petrecut în fața calculatorului este o măsură sănătoasă, însă interzicerea sau limitarea drastică poate avea consecințe neplăcute din punct de vedere a integrării sociale a micuțului. Copiii folosesc online-ul pentru a comunica între ei, pentru a studia și pentru a-și face temele, iar ca părinți, putem să îi ajutăm să facă distincția dintre zona sigură, productivă și zona “de evitat” a internetului.

Frânturi de viață – povestea unei mame minore și dorința ei de a reuși – Povestea Alexandrei

în UNICEF România | scris de UNICEF Romania | pe 28/Jan/2016 | 0 Comentarii

Cu toții ne închipuim cum vor arăta cele mai importante momente ale vieții noastre. Acele momente care împart timpul în „înainte de” și „după”. Dar pentru Alexandra, unul dintre aceste momente – poate cel mai important – a prins-o complet nepregătită, vulnerabilă și aproape singură.

Dar Alexandra luptă cu circumstanțele, zâmbește și speră la un viitor mai bun.

_W1A0918

©UNICEF Romania/Cybermedia

Devenită proaspătă mamă a unui baietel, Denis, Alexandra ne povestește cum a ajuns în situația de a aduce un copil pe lume la doar 17 ani. A aflat de sarcină în luna a cincea, după trei ani de relație cu tatăl copilului și nu a dezvăluit decât familiei, de teama judecății aspre a membrilor comunității și de posibilitatea de a fi nevoită să renunțe la școală.

În prezent, Alexandra si tatăl lui Denis sunt împreună, dar locuiesc separat. Își doresc să aibă posibilitatea de a avea o casă împreună, pentru a-i oferi celui mic o viață cât mai bună.

_W1A0957

©UNICEF Romania/Cybermedia

 

Alexandra  i-a facut o promisiune tatălui ei, care acum nu se mai află printre noi, să devina avocat. Deși știe că îi va fi greu, va face tot ce este posibil să-și împlinească acest vis. De aceea îsi doreste foarte mult să-și continue studiile.

_W1A0946

©UNICEF Romania/Cybermedia

Cel mai important lucru pentru Alexandra, în acest moment, este să primească sprijin. Dacă ea ar fi primit, poate, informațiile necesare unei adolescente de vârsta ei, Denis ar fi venit pe lume când cuplul și-ar fi terminat studiile, iar viața lor ar fi fost mai simplă.

Pentru Alexandra și alte fete în situația ei, serviciile integrate la nivel de comunitate ar fi putut și ar putea în continuare să aibă un impact pozitiv major. Au nevoie ca ușile școlii să le fie deschise, indiferent de situația în care se află. Mai au nevoie și de un consilier școlar care să le ofere minimul de educație sexuală pentru a diminua riscurile unor sarcini timpurii, un asistent medical pentru a le ajuta pe parcursul sarcinilor, dacă situația este de așa natură și de un asistent social care să susțină parcursul profesional și să vegheze la integrarea lor ulterioară în societate.

http://unicef.ro/serviciicomunitarepentrucopii/

Discurs Sandie Blanchet, Reprezentantul UNICEF în România, cu ocazia celebrării Zilei Internaţionale a Drepturilor Copilului, 20 noiembrie 2015

în UNICEF România | scris de UNICEF Romania | pe 20/Nov/2015 | 0 Comentarii

Adoptarea Convenţiei cu privire la Drepturile Copilului în urmă cu 26 de ani a permis realizarea unor progrese extraordinare în beneficiul copiilor. În decursul unei singure generaţii, la nivel mondial, s-a redus la jumătate rata mortalităţii înregistrate în rândul copiilor, s-a asigurat accesul la educaţie primară pentru peste 90% dintre copii, iar numărul persoanelor care beneficiază de apă din surse sigure a crescut cu 2,6 miliarde. Însă, în ciuda acestor progrese semnificative, lumea rămâne un loc cât se poate de inechitabil pentru copiii cei mai săraci şi mai dezavantajaţi, potrivit unui raport UNICEF lansat astăzi, cu titlul Şanse egale pentru fiecare copil: promisiunea echităţii.19

Copiii reprezintă aproape jumătate din populaţia săracă a lumii, în jur de 250 de milioane de copii trăiesc în ţări sfâşiate de conflicte şi peste 200.000 şi-au riscat viaţa în acest an în căutarea unui refugiu în Europa. Riscul de deces înaintea vârstei de cinci ani este de două ori mai ridicat în rândul copiilor din familiile cele mai sărace decât în cazul celor din familiile cele mai înstărite, iar riscul neşcolarizării este de cinci ori mai mare. Probabilitatea unei căsătorii înainte de împlinirea vârstei de 18 ani este de patru ori mai ridicată în cazul fetelor din familiile cele mai nevoiaşe decât în rândul celor din familiile cele mai înstărite.

Astăzi, România sărbătoreşte 25 de ani de la ratificarea Convenţiei cu privire la Drepturile Copilului. S-au realizat progrese importante, iar în ultimii ani copiii au redevenit o prioritate pentru România. Autorităţile, mass-media şi publicul larg au plasat drepturile copilului în fruntea agendei lor.

Cu toate acestea, România înregistrează una dintre cele mai mari rate ale sărăciei şi excluziunii sociale din UE, copiii şi adolescenţii fiind cei mai vulnerabili. Aproape 50% dintre copiii români sunt expuşi riscului de sărăcie şi excluziune socială. Copiii din mediul rural, din comunităţile rome şi cei cu dizabilităţi, împreună cu familiile lor, sunt chiar mai vulnerabili.

Peste 50.000 de copii trăiesc în continuare separaţi de familie, cauzele fiind adesea evitabile. O mare parte dintre aceştia sunt copii cu dizabilităţi, care reprezintă o treime dintre copiii instituţionalizaţi. La nivel naţional, mai bine de 300.000 de copii cu vârste cuprinse între 6 şi 18 ani nu merg la şcoală. Rezultatele testului PISA arată că, în România, aproximativ 40% dintre adolescenţi nu deţin competenţele şi cunoştinţele necesare pentru a funcţiona într-o societate modernă. Potrivit unui studiu realizat de ONU, probabilitatea ca un copil de etnie romă să nu frecventeze grădiniţa este de două ori mai mare decât în cazul copiilor neromi. Anual, un milion de copii (reprezentând o pătrime din populaţia de copii) sunt spitalizaţi, cauzele putând fi de multe ori prevenite. Rata mortalităţii infantile este de patru ori mai ridicată în Moldova decât în Bucureşti.

Insuficienţa serviciilor de calitate în domeniul sănătăţii, al educaţiei şi al protecţiei copilului este mai accentuată în mediul rural şi în comunităţile vulnerabile, tocmai în zonele în care nevoia pentru astfel de servicii este cea mai mare. Până în prezent, România a plasat în centrul atenţiei şi al alocării bugetare prestaţiile în bani, în timp ce pentru serviciile sociale s-a alocat sub 0,5% din PIB (comparativ cu media UE de 2,2%). Aceasta înseamnă că serviciile care ar putea preveni excluziunea socială cu costuri reduse sunt aproape inexistente, în timp ce o mare parte a bugetului social vizează prestaţiile financiare, remediale şi ineficiente, care menţin beneficiarii într-o situaţie de dependenţă şi produc efecte limitate asupra incluziunii sociale. Copiii înstăriţi şi cei din mediul urban beneficiază de educaţie într-o proporţie mai ridicată decât cei săraci şi din mediul rural. Asistenţa medicală comunitară este mult subfinanţată, în timp ce spitalele continuă să atragă investiţiile din domeniul sanitar.

Cu toate acestea, experienţele şi studiile realizate în întreaga lume ne arată că serviciile preventive comunitare de calitate reprezintă cheia pentru ruperea cercului vicios al sărăciei şi acordarea unei şanse tuturor copiilor astfel încât aceştia să se dezvolte la potenţialul lor maxim. Acest lucru a fost recunoscut cât se poate de clar şi susţinut în cadrul recomandărilor UE privind investiţiile sociale şi investiţia în copii.

La nivel internaţional, naţional şi local, astfel de inechităţi ample adâncesc cercul vicios intergeneraţional al sărăciei şi al defavorizării. Mai mult, afectează profund drepturile copilului şi subminează puternic oportunităţile de dezvoltare ale unei ţări. Investiţia în copii reprezintă o obligaţie legală prevăzută în Convenţia cu privire la Drepturile Copilului, dar este totodată o obligaţie morală şi o decizie corectă din punct de vedere financiar.

Lucrurile pot sta însă şi altfel. Ştim cum să încetinim, să oprim şi să schimbăm traiectoria acestui proces pentru a-l transforma într-un cerc vicios intergeneraţional al progresului. Noi suntem cei care trebuie să luăm decizia de a acţiona, cu un angajament şi resurse sporite. Trebuie să facem în aşa fel încât aceasta să fie alegerea morală, pragmatică, strategică şi echitabilă.

Cu aproape doi ani în urmă, UNICEF a salutat decizia Guvernului României pentru reînfiinţarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie – o decizie cheie pentru copiii români. Sub conducerea D-nei Coman, am fost martorii unei accelerări a reformelor adresate copiilor şi familiilor lor, UNICEF susţinând acest proces prin acordarea de asistenţă tehnică. Vedem pe zi ce trece cum acest angajament se transformă în investiţii sporite în copii, în concordanţă cu recomandarea UE. Strategiile naţionale ce vizează incluziunea socială, drepturile copilului, sănătatea, educaţia şi alte domenii în mod clar se traduc dinn angajamente în investiții crescute în copii, în conformitate cu recomandările UE.

Împreună cu autorităţile centrale, judeţene şi locale, dar şi cu societatea civilă, UNICEF testează furnizarea de servicii sociale integrate la nivel comunitar în Bacău, unde se remarcă un deficit al serviciilor sociale atât la capitolul resurse umane, cât şi la nivelul fondurilor alocate. Acest pachet minim de servicii poate juca un rol esenţial în eliminarea discrepanţelor persistente din sfera echităţii: un prezent mai bun pentru copii, de exemplu prin sprijinirea familiilor vulnerabile şi prevenirea separării nejustificate; un viitor mai bun pentru România – copiii educaţi vor deveni cetăţeni educaţi, lucrători şi întreprinzători productivi; un echilibru bugetar mai bun – serviciile preventive de bază, precum vaccinarea, prezintă costuri mult mai mici decât spitalizarea şi alte servicii specializate.

Investiţia în copii, mai ales în cei mai vulnerabili, reprezintă alegerea corectă atât în teorie, cât şi în practică. O astfel de investiţie este însoţită de beneficii multiple nu doar pentru copii, ci şi pentru familiile, comunităţile şi ţara lor.

Acum, când sărbătorim 25 de ani de implementare a Convenţiei cu privire la Drepturile Copilului în România şi progresele realizate până în prezent, propun să ne reînnoim angajamentul de a continua parteneriatele şi eforturile noastre şi în viitorii ani.

UNICEF a lansat campania “Ești erou în curtea școlii când oprești violența verbală!”

în Campanii | scris de UNICEF Romania | pe 24/Oct/2015 | 0 Comentarii

UNICEF și Ministerul Educației și Cercetării Științifice au lansat, în luna octombrie, campania împotriva violenței în școli cu mesajul „Ești erou în curtea școlii când oprești violența verbală!”

Pentru că, adesea, reacțiile copiilor la comportamentul agresiv presupun fuga, închiderea în sine sau păstrarea secretului, de teama ca implicarea în conflict să nu atragă atenția asupra propriei persoane, campania demarată de UNICEF îi încurajează pe copii să nu rămână indiferenți și să anunțe imediat un adult ori o formă competentă de autoritate.

Scopul este, deci, creșterea nivelului de informare și conștientizare la nivel local și național asupra formelor și consecințelor violenței verbale în școală. Campania se va desfășura în intervalul octombrie 2015 – iunie 2016 și include două spoturi video: unul care ilustrează violența verbală între colegi și unul între profesor și elev.

„Din păcate, studiile arată că indimidarea, hărțuirea și agresiunea verbală împotriva copiilor sunt prezente la un nivel îngrijorător în școală. Cei care fac aceste lucruri sunt fie alți copii, fie profesori. Campania face apel la cei care sunt martori ai violenței verbale împotriva copiilor să acționeze. Știm că pentru copii nu este ușor să ia atitudine, dar ei pot schimba în bine viața prietenilor lor și, de aceea, în cadrul campaniei, îi numim „supereroi”, a declarat Sandie Blanchet, reprezentantul UNICEF în România.

Dar pentru că este nevoie de mai mult decât simpla conștientizare asupra stării de fapt pentru a se produce schimbări majore, UNICEF împreună cu partenerii săi testează servicii integrate, cu scopul de a identifica și adresa acest fenoment, în toate zonele în care el poate fi întâlnit: in familie, în comunitate și în școală. Este necesară creșterea creșterea capacității copiilor, profesorilor și părinților de a preveni și de a combate violența.

La nivel local, în județul Bacău, UNICEF și partenerii săi depun eforturi susținute de creștere a abilităților consilierilor școlari la nivelul a 45 de școli de a recunoaște și de a lua măsuri imediate împotriva cazurilor de violență. Totodată, se încearcă identificarea persoanelor-resursă din interiorul comunitătii, precum și crearea rețelelor de sprijin și de alertă și de a mobiliza comunitatea să ia atitudine în fața acestui fenomen nociv, cu consecințe pe termen lung.

Nu în ultimul rând, UNICEF va acorda fiecărei școli din program un micro-grant prin care se vor putea derula, printre altele, și activități de combatere a violenței în școli. Organizația va asigura formarea consilierilor școlari din ccele 45 de comunități din județul Bacău cu privire la metodele de identificare și adresare a violenței împotriva copiilor.