Unicef Blog

Sănătate, educație și protecție pentru toți copiii – misiunea Pachetului Minim de Servicii Sociale inițiat de UNICEF România

în UNICEF România | scris de Administrare UNICEF | pe 21/Mar/2016 | 0 Comentarii

Ideea unui Pachet Minim de Servicii Sociale a pornit de la întrebarea pe care noi, echipa UNICEF România, ne-o adresăm mereu: cum putem sprijini (mai bine) copiii din România? Având în vedere că jumătate din copiii români sunt expuși riscului de sărăcie, 300.000 copii se află în afara sistemului de educație și 1 milion de copii sunt spitalizați în fiecare an – iar acestea sunt doar o parte din statisticile despre situația sumbră a copiilor vulnerabili de la noi, nevoia pentru un demers care să acopere nevoile lor minime, astfel încât să aibă șanse egale la o viață sănătoasă (atât din punct de vedere fizic, cât și mental) a ne-a condus către lansarea acestei inițiative.

UNICEF Romania_Pirozzi 1

Ce este Pachetul Minim de Servicii Sociale?

În fiecare comunitate ar trebui să existe cel puțin un asistent social, o asistentă medicală comunitară și un consilier școlar – acesta este principalul obiectiv al Pachetului Minim pentru Servicii Sociale. Împreună, aceștia vin în sprijinul copiilor vulnerabili și al familiilor acestora, identificând nevoile lor și venind cu soluții pentru acestea. Acești trei profesioniști lucrează în beneficiul familiilor, colaborând  cu actori relevanți la nivel local.

În comunitățile cele mai sărace, Pachetul Minim de Servicii poate include și prezența unui mediator școlar sau a unui mediator sanitar.

Care sunt obiectivele Pachetului Minim de Servicii Sociale?

Pornind de la experiența intervențiilor în România și realizat în baza bunelor practici la nivel internațional, pachetul minim de servicii susține: îmbunătățirea accesului familiilor la servicii de sănătate, protecție socială și educație; oportunitatea de a crește copiii într-un mediu familial armonios, lipsit de violență; creșterea accesului la învățământul preșcolar și a gradului de absolvire – cel puțin la nivelul învățământului obligatoriu; evaluarea nevoii de servicii la nivel local și îmbunătățirea planificării și utilizării resurselor la nivel local, județean și regional.

Cu gândul la sănătatea copiilor, integritatea familiei și șanse egale la educație pentru toți copiii, dorim să oferim acces prioritar familiilor cu copii la aceste drepturi, însă sperăm ca, în timp, să putem extinde acest pachet la nivelul altor grupuri sociale vulnerabile, cum ar fi adulții cu dizabilități și vârstnicii.

Cine sunt actorii implicați în implementarea Pachetului Minim de Servicii Sociale?

O serie de autorități și entități guvernamentale și non-guvernamentale sunt implicate în implementarea acestui pachet, după cum urmează:

La nivel național, sunt implicate: Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, Ministerul Sănătății, Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice, Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice și Ministerul Fondurilor Europene.

La nivel județean, contribuie specialiști din cadrul Direcțiilor Județene de Sănătate, Educație și Protecție socială/Protecția copilului, cu atribuții în supervizarea, orientarea și monitorizarea activității profesioniștilor de la nivel local și care vor conlucra în vederea planificării, implementării și monitorizării intervențiilor și priorităților intersectoriale.

Profesioniști la nivel local sunt asistentul social, asistenta medicală comunitară și consilierul școlar, care vor lucra împreună pentru a identifica copiii vulnerabili și familiile acestora, a determina care sunt nevoile lor, a le acorda informații și consiliere, a-i însoți și ajuta să acceseze serviciile locale și specializate de sănătate, educație și protecție socială/protecția copilului și a monitoriza în mod regulat evoluția cazurilor avute în evidență, în baza sistemului de înregistrare și management de caz online care le furnizează acces la date în timp real; ajută familiile din comunitate să devină mai puternice și mai capabile să aibă grijă de copiii lor. Tot la nivel local, acestor profesioniști li se adaugă și sprijinul Consiliului Comunitar Consultativ din localitate, din care fac parte reprezentanți ai primăriei și ai altor actori locali.

Concluzii

În contextul creat de Convenția ONU cu privire la Drepturile Copilului, precum și de noile Strategii Naționale referitoare la Incluziune socială și Reducerea Sărăciei, Drepturile Copilului, Sănătate, Educație, și Incluziunea socială a cetățenilor de etnie romă, UNICEF pledează pentru introducerea unui Pachet Minim de Servicii pentru copii și familiile acestora – un pachet universal de servicii furnizate la nivelul comunității prin intermediul profesioniștilor din domeniul protecției sociale, sănătății și educației.

Resurse:

Brosura Pachet Minim de Servicii

O chestiune de angajament în vederea noii abordări integratoare a egalității de gen în România

în UNICEF România | scris de Administrare UNICEF | pe 16/Mar/2016 | 0 Comentarii

Violența împotriva femeilor și fetelor este, din păcate, un fenomen încă tolerat în România. Considerăm că este de datoria fiecăruia dintre noi să putem privi acest fenomen în mod realist, să îl combatem în mod activ și să încercăm să găsim soluția pentru ca egalitatea de gen să facă parte din realitatea noastră de fiecare zi.

Pe 16 martie a avut loc evenimentul „An innovative means for advancing women empowerment”, având alături pe Elizabeth Nyamayaro, consilier în cadrul UNWOMEN, Ioana Liana Cazacu, aflată în conducerea Departamentului pentru Egalitate de Șanse între Femei și bărbați  – în rolul de moderator și pe Andreea Marin, Ambasador National pentru UNICEF in România.

Unicef_16-martie

La acest eveniment s-a discutat despre noua ocupație din România, aceea de Expert în egalitate de șanse, inițiativă prin care se demonstrează că România își reînnoiește angajamentul față de egalitatea de gen și față de drepturile femeilor și fetelor, cum este cea din povestea de mai jos.

Eugenia este o fată de etnie romă în vârstă de 15 ani. Locuiește într-un sat sărac, la mare distanță de cel mai apropiat liceu din zonă, și provine dintr-o familie defavorizată cu un nivel scăzut de educație – cu toate acestea, ea merge în fiecare zi la școală.  Se trezește la 5 dimineața, merge pe jos 30 de minute bune până la gară, călătorește o oră cu trenul, apoi, când ajunge în oraș, ia autobuzul până la școală unde la ora 8 dimineața începe cursurile. La prânz, de multe ori nu are altceva de mâncare decât o bucată de pâine. La ora 4 după-amiaza este înapoi acasă. După o pauză de o oră, începe și-și face temele până seara târziu, la lumina singurei lămpi din micuța casă în care locuiește.

Mama Eugeniei s-a prăpădit când ea avea numai 11 luni, Eugenia fiind crescută de tatăl ei. Nu este ușor să găsești un loc de muncă într-un sat, mai ales atunci când ești de etnie romă, iar tatăl Eugeniei e șomer de 5 ani de zile. Nu este un om cu studii, dar un lucru știe cu certitudine – Eugenia va termina liceul și, de ce nu, va merge mai departe la facultate să-și urmeze visul de a deveni avocat. Nu sunt mulți cei care să nutrească asemenea ambiții în jurul lor, iar uneori este greu să continui să visezi când te învinge oboseala, foamea sau când ești sătul de insultele care-ți sunt adresate pe motive de etnie. Au fost momente când tatăl Eugeniei s-a gândit să-și țină fata acasă – să o știe în siguranță, căci bani pentru a-i asigura prânzul sau materialele școlare nu avea. Dar își dorește o viață mai bună pentru ea – iar ea are vise de împlinit. De aceea, sunt seri în care tatăl nu mănâncă și își păstrează temerile pentru el.

Exemplul Eugeniei este unul de putere și capacitare, exemplul unei fete care are parte de sprijinul tatăl ei pentru a putea trece peste o multitudine de dificultăți: sărăcie, discriminare față de romi, mai ales față de fetele de etnie romă, un sistem de învățământ care nu este conceput pentru o fată ca ea. ‚

În România avem numeroase fete și femei ca Eugenia. Pentru ele, pentru viitorul lor, acest parteneriat dovedește angajamentul de a promova în mod activ cel de-al 5-lea Obiectiv de Dezvoltare Durabilă, încurajarea și susținerea femeilor și veriga către dezvoltarea durabilă.

De la înființarea, în România, a Agenției Naționale pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați,  am fost martorii unui reviriment în acest domeniu.

Un exemplu recent în acest sens îl constituie ratificarea de către Parlament a Convenției de la Istanbul privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor şi a violenței domestice. UNICEF a susținut cu mândrie această inițiativă a Guvernului României, pledând pentru ratificare, alături de Agenția Națională, pe tot parcursul procesului respectiv. Odată ratificată Convenția de către Parlamentul României, am demarat, împreună cu Guvernul și cu Parlamentul României, procesul de aliniere a legislației naționale la prevederile acestei Convenții.

Pe de altă parte, legislația nu determină automat și o schimbare la nivel de păreri, atitudini și comportamente. UNICEF împreună cu  parteneri guvernamentali și cu autoritățile locale fac eforturi în vederea sensibilizării profesioniștilor din sfera sănătății, educației și protecției sociale, vizavi de dimensiunea de gen. Se urmărește întărirea capacității sistemelor de sănătate, educație și protecție socială de a deveni mai receptive la egalitatea de gen, în particular capacitatea de a identifica femeile și copii vulnerabili și de a asigura un sprijin adaptat nevoilor acestora astfel încât aceștia să-și poată atinge întregul potențial și să beneficieze de toate drepturile care li se cuvin. Acest lucru concordă cu prioritățile UNICEF la nivel global care vizează promovarea egalității de gen și abilitarea femeilor și fetelor.

Este clar angajamentul României de a promova în mod activ cel de-al 5-lea Obiectiv de Dezvoltare Durabilă, încurajarea și susținerea femeilor și veriga către dezvoltarea durabilă si speranța ca parteneriatul nostru în beneficiul femeilor și fetelor din România să continue la fel de fructuos și în viitor.

De ce adolescenții trebuie sprijiniți și încurajați să-și dezvolte abilitățile de viață

în UNICEF România | scris de unicef | pe 08/Mar/2016 | 0 Comentarii

factografic3În mentalitatea actuală, în România, conceptele de „educație” și „inteligență” sunt asociate cu un sens academic, de „a merge la școală” și „a avea rezultate, performanțe”. Cercetările ultimilor ani arată, însă, că educația este cu mult mai mult decât memorarea unor informații sau obținerea unor diplome și calificări.

Educația trebuie privită ca un proces de activități și acțiuni care duc la dezvoltarea armonioasă a unui copil sau adolescent și transformarea lui într-un adult cu adevărat pregătit, care poate lua decizii și care poate reacționa constructiv la diverse situații de viață. Din acest motiv, educația nu trebuie privită doar în sens academic, de „școlire”, ci trebuie să includă și dezvoltarea abilităților non-cognitive sau „de viață”.

Ce sunt abilitățile non-cognitive

Cu un rol central în viața tinerilor*, ablităţile non-cognitive sunt acele abilităţi relevante din punct de vedere şcolar/academic şi ocupaţional şi care nu sunt măsurate de teste de IQ sau de performanţă. Aceste abilităţi sunt cunoscute sub diverse nume: abilităţi socio-emoţionale, soft skills, abilităţi non-cognitive, abilităţi de viaţă, etc. și se referă la motivație, perseverență, reziliență, capacitatea de auto-control, imaginea de sine pozitivă, creativitate, înțelegerea și exprimarea emoțiilor etc.

Dezvoltarea abilităților cognitive. De ce?

Abilitățile de viață sunt cele ne ajută să ne adaptăm eficient la situațiile prin care trecem. Un adolescent care este conștient de emoțiile, comportamentele și resursele pe care le are va face față eficient provocărilor din viața lui, va putea veni cu strategii de răspuns în momentele dificile și va putea construi relații pozitive, sănătoase cu cei din jurul lui.

Să ne imaginăm, de exemplu, cum reacționează doi adolescenți în fața unor probleme legate de imaginea de sine. Andi e un adolescent care se cunoaște destul de bine, știe cum să se mențină motivat și cum să își controleze emoțiile. Andi crede că dacă se străduie suficient, poate învăța orice. El a înțeles că lucrurile nu ies tot timpul din prima și învață din greșeli. Mai mult, când vede că un prieten reușește unde el a dat greș, Andi înțelege că și el poate ajunge acolo, chiar dacă mai are de lucrat. Andi este motivat știind că poate reuși și știe că succesul lui va fi determinat de efort și ambiție.

Pentru Alex, adolescent și el, situațiile sunt ori albe, ori negre. El ia lucrurile așa cum sunt și nu crede că le poate schimba. Alex crede că dacă nu poate reuși, n-are rost să înceapă ceva.  Alex crede că nu are sens să participe în activități dacă nu este cel mai bun, renunță atunci când simte frustrare și crede că greșeala este dovada faptului că nu este destul de bun. Se simte amenințat de reușita celorlalți, iar faptul că el nu știe dacă va putea ajunge la același nivel îi generează anxietate. Motivația, pentru Alex, vine din laudă, iar el crede că succesul este stă în inteligență și talent, care sunt abilități „date”, nu dobândite.

Putem observa, prin acest exercițiu, diferența dintre două abordări, care rezultă din nivelurile diferite de asimilare a abilităților non-cognitive. Abilitățile non-cognitive ale lui Alex nu sunt la fel de bine dezvoltate ca ale lui Andi, iar pentru el luarea unor decizii e un proces lung și deloc confortabil.

Adolescența este perioada în care se conturează personalitatea și cel mai potrivit moment pentru a dezvolta sau întări abilitățile de viață care vor crește șansele viitorilor adulți de a avea succes în carieră și în relațiile personale. Este nevoie, de aceea, ca programele de dezvoltare a abilităților non-cognitive să fie incluse cât mai devreme în educația adolescenților. Cu cât mai devreme vor fi conștienți adolescenții de resursele pe care le au la dispoziție, în ei înșiși, ca să facă față schimbărilor și situațiilor din viața lor, cu atât vor putea întâlni succesul mai repede.

*Abilitățile non-cognitive se pot învață pe tot parcursul vieții, încă de la vârste fragede și nu se adresează doar adolescenților.

Pe scurt, despre viața de Mesager UNICEF

în Mesagerii UNICEF | scris de unicef | pe 29/Feb/2016 | 0 Comentarii

Matei are 21 de ani și este  student la Facultatea de Științe Politice în anul II și Mesager UNICEF din iulie 2015. Realizează emisiunea Dialectica (http://on.fb.me/1QfrbRj) si este pasionat de ski, teatru și poezie.  Am discutat cu el, să aflăm ce înseamnă jobul de Mesager prin prisma așteptărilor pe care le avea, a rezultatelor pe care le-a obținut, și nu în ultimul rând, să aflăm cum privesc apropiații lui Matei decizia lui de a lucra pentru UNICEF. IMG_4691

Ce te-a determinat să intri în echipa Mesagerilor UNICEF?

M-am alăturat echipei Mesagerilor UNICEF pentru că aveam nevoie de un job pe vară și am aflat că UNICEF chiar face ceva pentru copii. Îmi plăcea să-i văd pe Mesagerii UNICEF prin piețe și locuri aglomerate, nu erau genul de oameni agasanți care te seacă de energie. Din contră, puteam să vorbesc cu ei oricât doream despre problemele copiilor și erau foarte capabili să-mi răspundă  la orice întrebare care îmi răsărea în minte.

Cum ți-a depășit acest job așteptările?

Eram convins că voi fi înconjurat de oameni simpatici, dar faptul că m-am simțit ca printre cei mai buni prieteni pe care i-am avut vreodată s-a dovedit a fi un real câștig. Nu numai că a făcut ca cele 5 ore de program să treacă într-un zâmbet, dar m-a pus și în contact cu niște oameni minunați. Apoi plata, mă așteptam să fie mai mult simbolică. De fapt, am fost foarte mulțumit de salariul primelor 100 de ore pe care le-am muncit în viața mea.

Numește 3 lucruri care ți-au plăcut cel mai mult la acest job.

Faptul că pot să interacționez cu oamenii, intrând în contact cu ei printr-un subiect atât de frumos și important, cum ar fi protejarea și ajutarea copiilor, dă naștere deseori la prietenii și posibile colaborări pe viitor. De asemenea, programul este flexibil și pot să îl adaptez programului de la facultate, ceea ce dă serviciului aceea notă de relaxare de care am nevoie ca student. Și, nu în ultimul rând, învăț să-mi dezvolt abilitățile de comunicare și persuasiune, coordonatorii și liderii de echipă oferindu-mi sfaturi de câte ori am nevoie pentru a-mi  îmbunătății discursul și modul de abordare.

Cum te-a ajutat experiența dobândită aici să ai mai multă încredere în tine?

Experiențele pe care le-am trăit ca Mesager UNICEF m-au ajutat să văd mai în profunzime mentalitatea oamenilor, am înțeles că pot să vorbesc oricui, pot să mă adresez persoanelor necunoscute și să mi le fac cunoscute, oricât de reticent aș fi putut fi înainte. Am învățat că oricine are o poveste ce merită ascultată și că oricine merită un zâmbet din partea unui Mesager UNICEF.  Arborând un zâmbet prietenos, pot să trec peste orice barieră socială și, dacă receptorul intenției mele este un om la fel de pozitiv ca mine va reacționa într-un mod plăcut și voi putea întreține o conversație din care amândoi să beneficiem. Plecând de la transmiterea unui mesaj, am învățat nu numai să îi înțeleg pe oameni, dar și cum să îmi susțin în cel mai convingător mod cu putință punctul de vedere, cu argumente și idei. Toate acestea au constituit un real antrenament pe teren asupra încrederii mele în mine, care mi-a arătat că pot deveni constant mai bun în relațiile cu oamenii pe care îi abordez și nu numai.

Ce au spus familia și prietenii când le-ai povestit cu ce te ocupi?

Familia a fost foarte mulțumită, crede că ce fac este extraordinar și fac din subiectul acesta o poveste de care sunt extrem de mândri. Unii dintre prieteni sunt uimiți de faptul că mă distrez atât de mult împreună cu colegii Mesageri și câștig și un salariu mulțumitor. Alții mă privesc cu admirație, sunt plăcut impresionați de faptul că ajut copiii și pe câțiva chiar i-am convins să doneze la rândul lor sau chiar să se alăture echipei de Mesageri UNICEF.

 

Ziua pentru Internet mai sigur. Informația ne poate ajuta să ne protejăm copiii

în UNICEF România | scris de Administrare UNICEF | pe 09/Feb/2016 | 0 Comentarii

Ca părinte, dorești să îți protejezi copilul de toate primejdiile. Îl ții de mână când treceți împreună strada, îl înveți să nu se apropie de flacără deschisă sau de oala care fierbe, îi cumperi cască de protecție atunci când învață să meargă pe bicicletă. Acestea toate fac parte din universul primejdiilor de care știi, și deci îl poți apăra. Dar ce faci cu toate primejdiile despre care încă nu ai aflat?

Vizual Violenta-12
Dorim să atragem atenția asupra unui fenomen care s-a furișat în viețile copiilor din România, ajungând să afecteze confortul lor psihic, încrederea în ei și în lume, dorința de a interacționa cu cei din jur. Este vorba despre cyber bullying, sau hărțuirea digitală.
Studiul EU Kids Online arată că vârsta la care copiii intră pentru prima dată pe internet este în scădere, ei fiind prezenți online începând cu vârsta de 10 ani. Experiențele neplăcute online îi afectează într-o mare măsură pe copiii din România, aceștia declarând în proporție de 21% că au fost jigniți, supărați sau deranjați de ceva pe internet.
Un prim fel în care putem începe să îi protejăm este privind acest fenomen ca pe unul real, cu impact semnificativ în viețile copilului, întrucât vorbim despre atacarea stimei de sine. Odată admisă gravitatea fenomenului, următoarele acțiuni pot fi întreprinse pentru a-i ajuta pe cei mici să se simtă mai în siguranță online:
1. Ia-ți timp pentru a vorbi cu cel mic despre ce îi place să facă online, ce i se pare interesant. Delicat, introdu în conversație o întrebare despre ce îi deranjează pe internet. Încearcă să afli dacă a avut interacțiuni neplăcute cu alți utilizatori.

2. Transmite-i că nu are niciun fel de obligație de a se apăra în fața nimănui. Anonimatul permite oricui să atunce “săgeți”, însă răspunsul cel mai sănătos este ignorarea oricărei tentative de atac. Astfel, atacatorii sunt descurajați, văzând că acțiunea lor nu este validată în niciun fel.
3. Stabilește o relație de încredere cu copilul tău, astfel încât tu să devii prima persoană la care ar apela, în caz că se petrece ceva neplăcut online. Povestiți despre beneficiile și riscurile unui profil public pe o rețea de socializare, despre protecția datelor personale. Învață-l să nu posteze nimic din ce i-ar putea periclita imaginea pe viitor.

4. Poate crezi că limitând semnificativ accesul copilului tău la internet, îl vei proteja mai bine. Suntem de acord că limitarea timpului petrecut în fața calculatorului este o măsură sănătoasă, însă interzicerea sau limitarea drastică poate avea consecințe neplăcute din punct de vedere a integrării sociale a micuțului. Copiii folosesc online-ul pentru a comunica între ei, pentru a studia și pentru a-și face temele, iar ca părinți, putem să îi ajutăm să facă distincția dintre zona sigură, productivă și zona “de evitat” a internetului.

Frânturi de viață – povestea unei mame minore și dorința ei de a reuși – Povestea Alexandrei

în UNICEF România | scris de UNICEF Romania | pe 28/Jan/2016 | 0 Comentarii

Cu toții ne închipuim cum vor arăta cele mai importante momente ale vieții noastre. Acele momente care împart timpul în „înainte de” și „după”. Dar pentru Alexandra, unul dintre aceste momente – poate cel mai important – a prins-o complet nepregătită, vulnerabilă și aproape singură.

Dar Alexandra luptă cu circumstanțele, zâmbește și speră la un viitor mai bun.

_W1A0918

©UNICEF Romania/Cybermedia

Devenită proaspătă mamă a unui baietel, Denis, Alexandra ne povestește cum a ajuns în situația de a aduce un copil pe lume la doar 17 ani. A aflat de sarcină în luna a cincea, după trei ani de relație cu tatăl copilului și nu a dezvăluit decât familiei, de teama judecății aspre a membrilor comunității și de posibilitatea de a fi nevoită să renunțe la școală.

În prezent, Alexandra si tatăl lui Denis sunt împreună, dar locuiesc separat. Își doresc să aibă posibilitatea de a avea o casă împreună, pentru a-i oferi celui mic o viață cât mai bună.

_W1A0957

©UNICEF Romania/Cybermedia

 

Alexandra  i-a facut o promisiune tatălui ei, care acum nu se mai află printre noi, să devina avocat. Deși știe că îi va fi greu, va face tot ce este posibil să-și împlinească acest vis. De aceea îsi doreste foarte mult să-și continue studiile.

_W1A0946

©UNICEF Romania/Cybermedia

Cel mai important lucru pentru Alexandra, în acest moment, este să primească sprijin. Dacă ea ar fi primit, poate, informațiile necesare unei adolescente de vârsta ei, Denis ar fi venit pe lume când cuplul și-ar fi terminat studiile, iar viața lor ar fi fost mai simplă.

Pentru Alexandra și alte fete în situația ei, serviciile integrate la nivel de comunitate ar fi putut și ar putea în continuare să aibă un impact pozitiv major. Au nevoie ca ușile școlii să le fie deschise, indiferent de situația în care se află. Mai au nevoie și de un consilier școlar care să le ofere minimul de educație sexuală pentru a diminua riscurile unor sarcini timpurii, un asistent medical pentru a le ajuta pe parcursul sarcinilor, dacă situația este de așa natură și de un asistent social care să susțină parcursul profesional și să vegheze la integrarea lor ulterioară în societate.

http://unicef.ro/serviciicomunitarepentrucopii/