Unicef Blog

Children’s WASH Forum: Post Scriptum

în Uncategorized | scris de unicef | pe 30/Jun/2015 | 0 Comentarii

de Yvonne Preda

 

În urmă cu câteva săptămâni, în perioada 6 – 10 iunie 2015, alături de colegul meu, Bogdan Covrig, am făcut parte din delegaţia României la Forumul WASH pentru Copii din Dushanbe,Tajikistan.  În cele 5 zile petrecute împreună cu alţi adolescenţi din 13 ţări, am avut ocazia să conştientizez atât importanţa existenţei apei curate, a salubrizării publice şi a igienei în casa fiecărei familii, cât şi faptul că ajutorul pentru cei care nu dispun de aceste facilităţi esenţiale trebuie să vină din partea noastră.

 

UNICEF Tajikistan copyright photo

Activitatea forumului a constat în lucrul în cadrul diferitelor workshop-uri: WASH at Home, WASH in Schools, Disaster Risk Reduction & WASH in the Community.  Scopul a fost ca fiecare echipa să elaboreze până la sfârşitul forumului un document care să prevadă condiţiile minime de care ar trebui să dispună orice copil acasă, în şcoli, în timpul dezastrelor naturale şi în comunitate, iar acestea să fie unite într-un singur document numit  „Call to Action”. Unul dintre aspectele cele mai importante pe care le-am observat şi care cred ca şi-a adus cel mai mult contribuţia a fost „background-ul” fiecăruia dintre participanţi. Cu toţii am venit din medii diferite, formaţi de sisteme educaţionale diferite şi misiunea noastră a fost să creăm un document universal, unul care care să acopere nevoile copiilor şi familiilor acestora din toate colţurile lumii. Am subliniat faptul că a dispune de apă curată, toalete şi igienă oriunde am fi (acasă, la şcoală sau în comunitate) nu ar trebui să fie considerată o extravaganţă, aşa cum se întâmplă în unele state, ci ar trebui să fie drepturi respectate în toate ţările. Un alt aspect important pe care l-am subliniat a fost interdependenţa dintre igienă şi educaţie – în special în statele sărace, mai exact, cum poate afecta lipsa igienei sănătatea copiilor şi educaţia acestora.  De asemenea, în ultima zi a forumului, în cadrul sesiunii plenare, am susţinut o prezentare interactivă despre importanţa implicării active a tinerilor în comunitate şi am conturat proiectele pe care vrem să le desfăşurăm în ţările noastre.

În perioada 9 – 10 iunie s-a desfăşurat Conferinţa Interanţionala ONU „Water for Life”, care a marcat 10 ani de activitate în cadrul programului WASH, la care au participat atât înalţi demnitari ai statelor membre ONU, cât şi reprezentanţii acestora la nivel regional. Documentul pe care l-am elaborat în cadrul forumului a fost citit în şedinţa plenară, dovedind astfel că şi noi, adolescenţii, suntem dispuşi să iniţiem schimbări în ţările noastre, dar că avem nevoie de ajutorul adulţilor, în special de cel al factorilor decidenţi, pentru ca munca noastră să nu fie una cu efect de scurtă durată sau fără impact.

În ceea ce priveşte planul meu de acţiune, fiind preşedintele Consiliul Judeţean al Elevilor Olt, din octombrie 2015 voi  înfiinţa un nou departament, departamentul WASH, iar  voluntarii acestuia se vor asigura ca igiena, apa curată şi salubrizarea publică să fie primordiale atât în şcoli, cât şi în comunitate, primul pas fiind asigurarea dialogului cu factorii decidenţi în această privinţă. Departamentul poate fi înfiinţat la nivelul fiecărui Consiliu Judeţean al Elevlor din ţară, însă această schimbare rămânând la latitudinea fiecărei echipe.

Reevaluând toate concluziile forumului  şi experieţele participanţilor cred că cel mai important lucru pe care l-am învăţat este că situaţia ideală în care mă aflu (prin accesul apă curată, salubrizare publică şi igienă) reprezintă o uşă deschisă către drepturile fundamentale ale omului, uşă pe care, din păcate, pentru prea multe persoane este închisă şi, de asemnenea, că un procent din schimbarea de care este nevoie ţine de fiecare dintre noi.

Cum s-a simtit cel de-al doilea cutremur din Nepal?

în Uncategorized | scris de echipa UNICEF | pe 14/May/2015 | 0 Comentarii

Experiență unui specialist  UNICEF in Nepal, aflat pe teren marți, 12 mai 2015, cand s-a declansat cutremurul de 7.3 grade magnitudine, al doilea cutremur de peste 7 grade care a lovit Nepalul în decurs de doar două săptămâni.

Cutremurul de marti din Nepal, de 7.3 grade magnitudine, a început exact în timp ce evaluam daunele cladirii unei școli, impreună cu o echipa de televiziune de la Reuters și ingineri ai guvernului din Nepal.

Imediat dupa cutremurul de marti, aceasta scoala a primit un steag rosu, ceea ce inseamna ca nu este un spatiu sigur pentru adapost. Echipele UNICEF si reprezentantii guvernului din Nepal evalueaza fiecare cladire.

Imediat dupa cutremurul de marti, aceasta scoala a primit un steag rosu, ceea ce inseamna ca nu este un spatiu sigur pentru adapost. Echipele UNICEF si reprezentantii guvernului din Nepal evalueaza fiecare cladire.

Un cameraman era cu noi si filma prin scoala, a treia pe care o vizitasem in acea zi, chiar in momentul in care a inceput cutremurul.  Eram cu totii in cladirea scolii cand s-a auzit brusc un zgomot foarte puternic, cauzat de cladirea care se zguduia violent.

A durat cateva secunde pana am realizat ce se întamplă, dar imediat ce ne-am dat seama am fugit anspre usa. Ne-am adunat cu totii repede intr-o curte interioara, de unde am privit, timp de aproape un minut, cum cladirea se zguduia din toate părțile. A durat doar un minut, dar parea ca nu se mai termina.

Cu toții ne temeam că toate clădirile din jurul nostru se vor prăbuși, așa că ne-am strâns într-un soi de semi cerc în acea curte interioară micuță, în timp ce cameramanul de la Reuters filma în continuare tot ce se întâmplă.

Din fericire, cutremurul s-a terminat repede și – deși a fost o experiență absolut terifiantă – nici una dintre clădiri nu s-a dărâmat. După ce am filmat 2 interviuri la rece, ne-am îndreptat spre școala pe care o vizitaserăm anterior, pentru că acolo erau niște copii și ne temeam pentru viețile lor.

În timp ce mergeam (pe jos) spre școală, a început o replica a cutremurului, care ne-a mai zguduit un pic. A fost scurtă și, când am am ajuns la școală, am aflat că acei copii plecaseră de acolo înainte să înceapă cutremurul, așa că sunt probabil în siguranță acum.

Pe drumul înapoi către sediul UNICEF Nepal, străzile erau pline de oameni și nimeni nu mai era în vreo clădire. Întreaga echipă UNICEF din Nepal era în siguranță, însă nu avem de unde să știm deocamdată care este situația celor peste 1.7 milioane de copii afectați de primul cutremur, cel din 25 aprilie, de 7.8 magnitudine.

Donațiile în sprijinul copiilor din Nepal pot fi făcute prin SMS la 8827 (2 euro) *, pe site-ul www.unicef.ro/doneaza/ și prin transfer bancar, în contul: RO10 BRDE 450S V434 6556 4500 (menţionează „donaţie Nepal, cod donaţie 04”). Vă mulțumim!

*

[1] Suma alocată cauzei este de 2 Euro. Nu se percepe TVA pentru donațiile de pe abonament. În rețelele Orange și Telekom Romania Mobile pentru cartelele preplătite, TVA-ul a fost reținut la achiziționarea creditului. Pentru donațiile de pe cartele preplătite, în rețeaua Vodafone utilizatorii nu plătesc TVA.

Cutremurul din NEPAL: Educatia a >1milion de copii e in pericol

în urgente umanitare | scris de echipa UNICEF | pe 07/May/2015 | 0 Comentarii

Peste 900.000 de copii din Nepal nu se vor mai putea întoarce la școală.

Aproape 24.000 de săli de clasă au fost distruse complet de cutremurul de 7.8 grade magnitudine care a lovit Nepalul pe 25 aprilie, în timp ce multe altele au fost afectate de numeroasele replici ale cutremurului ce au continuat în zilele imediat următoare.

Scoala generala Shree Kalika din districtul Gerkhutar in Nuwakot. Credit: UNICEF/ Kiran Panday

Deși școlilele din Nepal urmează să se redeschidă pe 15 Mai, criza educațională se estimează să se amplifice, pe măsură ce se evaluează daunele dezastrului și din alte zone din Nepal, care până acum erau izolate din cauza cutremurului.

Aproape 1 milion de copii care erau înscriși la cursuri înainte de cutremur nu mai au școală la care să se întoarcă” spune Tomoo Hozumi, Reprezentantul UNICEF în Nepal.

Photo 2 - collapsed schools

Scoala generala Shree din Bhadrakali, distrctul Sindhuli. Credit: UNICEF/ Sundar Lama

Copiii afectați de cutremur au nevoie de asistență umanitară de urgență, de apă potabilă, hrană, adăpost, dar școlile, chiar dacă amenajate temporar, au un rol vital în următoarea perioadă – pentru că minimzează declicul copiilor față de educație și societate, îi protejează de exploatare fizică și abuz și îi ține în siguranță, monitorizându-le și starea de sănătate.

De asemenea, să meargă din nou la școală îi va ajuta pe copiii din Nepal să intre într-o rutină care îi va ajuta să se împace mai repede cu experiența traumatizantă prin care au trecut“.

O cresa daramata de langa scoala generala Shree din Pipal Bhanjyang, districtul Sindhuli. Credit: UNICEF/ Sundar Lama

În cele mai puternic afectate zone de cutremur (Gorkha, Sindhupalchok și Nuwakot) se estimează că >90% din școli au fost distruse, în timp ce 80% din clădirile școlilor din Dhading s-au prăbușit. În alte zone, precum Kathmandu și Bhaktapur aproximativ 9 din 10 școli sunt folosite pe post de adăposturi de urgență. 

Toate progresele făcute de UNICEF în ultimii 25 de ani în ceea ce privește participarea la educația școlară primară din Nepal – de la 64% în 1990 la 95% în 2015 – vor fi afectate dramatic în urma cutremurului. 

Experiența UNICEF de până acum cu copiii aflați în situații de urgență arată că acești copii au șanse foarte scăzute să se mai întoarcă vreodată la școală.

E nevoie URGENTĂ de amenajare a unor spații alternative pentru educație, de a repara ce mai poate fi salvat și de a transmite fiecărei familii afectate de cutremur cât de important este să își trimită din nou copiii la școală” spune Hozumi.

În prezent, echipele UNICEF și partenerii noștri fac tot ce le stă în putere să facă din nou posibil accesul la educație pentru copiii nepalezi.

În 14 districte din Nepal se fac deja eforturi active pentru a amenaja spații pentru copii și centre temporare de predare. De asemenea, se lucrează la evaluarea și repararea clădirilor care încă stau în picioare, în timp ce specialiștii UNICEF ajută guvernul nepalez să pregătească demersurile necesare în transformarea școlilor în centre de adăpost de urgență.

Orice ajutor contează!
Vă invităm să donaţi pe pagina 
www.unicef.ro/doneaza  

5 lucruri de stiut despre interventia UNICEF in Nepal

în Campanii | scris de echipa UNICEF | pe 30/Apr/2015 | 0 Comentarii

Aproape 1,7 milioane de copii din Nepal au nevoie URGENTA de asistență umanitară după cutremurul din 25 Aprilie 2015.

5FACTS-Nepal response_ro-02

UNICEF mobilizează deja pe teren echipe care se ocupă de furnizarea de apă curată, hrană, medicamente și alte consumabile de salvare de urgență pentru copii si familiile lor. Conform datelor oficiale, peste 5.000 de oameni sunt morți și 50.000 sunt răniți. În Nepal, copiii reprezintă peste 40% din populația țării.

Vă rugăm să donați astăzi!

Fiecare ajutor contează!

Care este situația din Nepal

în Uncategorized | scris de echipa UNICEF | pe 27/Apr/2015 | 0 Comentarii

Iată o raportare din Kathmandu, Nepal, de la Rupa Joshi, ofițerul UNICEF de comunicare:

” Noaptea trecută (re: noaptea de 25 spre 26 aprilie 2015) a fost una albă pentru majoritatea oamenilor din Kathmandu. La fel a fost și pentru mine. Somnul nu vine cu ușurință atunci când pământul se zguduie violent din clipă în clipă. Uneori începe ca o zguduire blândă, urmată de zgomote ciudate pe care le fac casele, atunci când se cutremură. Alte ori, simțim zguduiri violente care par capabile să dezrădăcineze case, copaci, orice. În această dimineață, o astfel de zguduire puternică ne-a trezit înainte de zori. Și apoi, după-amiază, pământul s-a cutremurat din nou atât de violent că ne era greu să rămânem în picioare.

Mai târziu, în drumul meu spre biroul UNICEF , am trecut pe lângă un câmp în care s-au adunat mai multe familii afectate de cutremur. Sunt mai mulți decât erau ieri.  Aproape că seamănă cu un oraș de corturi.

Cred că toată lumea e în stadiu de șoc.

familiile afectate s-au refugiat într-un câmp deschis în urma cutremurului de 7,9 din Nepal.

Familiile afectate s-au refugiat într-un câmp deschis în urma cutremurului de 7,9 din Nepal.

______________

Aproape 1 milion de copii au nevoie URGENTA de ajutoare umanitare, dupa cutremurul de sambata, 25 aprilie 2015, de 7.9 grade magnitudine din Nepal și cele aproape 60 de replici care au distrus o mare parte din tara, au provocat mai mult de 2.000 de decese și distrugeri pe scară largă a clădirilor.

UNICEF a început deja mobilizarea de ajutoare umanitare, incluzând tablete de purificare a apei, truse de igiena si suplimente alimentare, corturi si prelate. In acelasi timp, UNICEF lucrează cu guvernul și alți parteneri non-guvernamentali pentru a satisface nevoile imediate ale copiilor și sinistraților  pentru servicii de canalizare, provizii de apă, protecție a copilului, sănătate și nutriție.

Dă o mână de ajutor pentru copiii din Nepal!

Copiii care m-au (re)convins să-i susțin

în UNICEF România | scris de echipa UNICEF | pe 06/Apr/2015 | 0 Comentarii

Din experiența unui Mesager UNICEF

Ionuț Sălcianu este unul din Mesagerii UNICEF și face parte din echipa noastră din aprilie 2014. El și colegii lui vă abordează pe stradă, în piețele aglomerate sau în centrele comerciale din Bucuresti și vă povestesc despre ce face UNICEF pentru copii. La sfârșitul discursului lui explică și ce poți face și TU pentru copiii din Romania și din întreaga lume, și anume să donezi lună de lună o sumă modică, echivalentul poate al unui bilet la film, devenind astfel prietenul copiilor, adică un Prieten UNICEF.

După un an de la venirea lui Ionuț în echipa UNICEF, el a vizitat una din comunitățile în care UNICEF se implică prin campania „Hai la scoală!”. Prin diferite activități cu copiii, cadre didactice, părinții și comunitatea, UNICEF sprijină reîntoarcerea copiilor la scoală. Astfel, Ionuț a văzut impactul și rezultatele campaniei UNICEF și a cunoscut beneficiarii pentru care cere persoanelor fizice cu care discută, să devină Prieteni UNICEF.

© UNICEF Romania/ Radu Sandovici/ Ionuț, Mesager UNICEF, în vizită la școala din Fântânele, Cojasca, jud. Dâmbovița

© UNICEF Romania/ Radu Sandovici/ Ionuț, Mesager UNICEF, în vizită la școala din Fântânele, Cojasca, jud. Dâmbovița

L-am rugat pe Ionuț să ne povestească cum i s-a părut în vizită. Iată ce ne-a spus:

Putem decide să fim noi ultima generație care vede săli de curs goale”– astfel își încheia Malala Yousafzai discursul de primire a Premiului Nobel pentru Pace anul trecut. Pentru cei care găsesc aceste cuvinte încă utopice, aș aduce drept argument experiența personală concretă (redată aici pe scurt) a unei vizite recente într-o comunitate din România – comunitate care a crescut și s-a unit în jurul unei școli – cândva între cele pe care Malala le avea în minte atunci când vizualiza o clasă pustie.

Vorbim despre satul Fântânele, comuna Cojasca, Dâmbovița.Un loc în care am avut ocazia să-mi reamintesc scopul la care am aderat în ultimul an, ca parte a echipei de strângere de fonduri UNICEF. Fântânele este una dintre comunitățile în care a ajuns programul „Hai la școală!”, ale cărui rezultate după 3 ani încheiați au produs, după cum am putut afla, un progres sensibil în ce privește participarea școlară și responsabilitatea familiilor față de educația propriilor copii.

Ionuț împreună cu Laur. © UNICEF Romania/ Radu Sandovici

Părinții vin la școală, antrenați în evenimente din care învață cot la cot cu școlarii. Învățătorii își redobândesc pasiunea pentru profesie, participând la educația comunității ca întreg. Copiii învață concomitent româna și romani (încă nu am pomenit că în Fântânele populația este 100% de etnie romă), fac schimburi culturale cu copiii altor sate și își însușesc totodată tradiția locală.Dar, dincolo de fapte, impresia pe care țin să o împărtășesc vizează atitudini.

Ascultând părinți care spun acum: „copiii mei trebuie să facă mai multă școală decât mine, să-și ajute mai mult copiii decât am fost ajutat eu”, observ cum mesajul capătă, treptat, universalitate.

© UNICEF Romania/ Ionuț, Mesager UNICEF, în acțiune, vorbind cu doi posibili Prieteni UNICEF

© UNICEF Romania/ Ionuț, Mesager UNICEF, în acțiune, vorbind cu doi posibili Prieteni UNICEF

O mamă a 11 copii găsește, venind la școală și petrecând timp cu alte mame și cu învățătoarea care le-a devenit prietenă, un răgaz de la muncile casei, pe când fiul ei de 7 ani Laur, se pregătește să devină constructor. Odată cu clasa I, a început drumul spre o posibilă carieră de inginer.

Asemenea frânturi de viață, cu așteptările (mereu mai temerare) pe care le exprimă, mi-au revelat o lume care, prin optimismul ei, te invită să construiești. Așa cum sigur o va face Laur, dar într-un fel mai profund. Laur este un mesager al vocii Malalei.

Vorbind despre mesageri, mă întorc în marele oraș, în care eu și colegii mei participăm cum știm mai bine la proiectul unei Românii cu educație mai bună. Dacă locuiești în București sau vizitezi orașul și te întâlnești cu Mesagerii UNICEF, putem vorbi despre ce nu încape în marginile unui articol și merită, cred eu, povestit.

Transmit, în numele, această invitație la dialog. Așa cum ai spune: „Hai la școală!”.