Unicef Blog

Copiii și tinerii aflați în afara sistemului de educație preuniversitar superior în România

în Uncategorized | scris de echipa UNICEF | pe 10/Sep/2014 | 0 Comentarii

UNICEF lansează studiul privind Participarea la educație în învățământul secundar superior – O provocare pentru politicile curente în România, ce se concentrează, în principal, pe situația copiilor în risc major de excluziune.

Background                                                                                                          

Acest studiu reprezintă o continuare și o completare a studiului „Toți copiii la școală până în 2015. Inițiativa globală privind copiii în afara sistemului de educație. Studiu național  – România. Analiza situației copiilor aflați în afara sistemului de educație din România”, elaborat de UNICEF și Institutul de Științe ale Educației (ISE) alături de Ministerul Educației Naționale – Direcția de Învățământ Preuniversitar și Învățare pe Tot Parcursul Vieții, Institutul Național de Statistică și Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție, în cadrul inițiativei globale derulate de UNICEF în parteneriat cu Institutul de Statistica al UNESCO privind copiii în afara sistemului de educație (Out Of School Children – OOSC)[1].

2 (1) (2)

Dacă studiul din 2012 s-a focalizat pe participarea la educație a copiilor de vârsta nivelului primar și gimnazial de educație (7-14 ani), în acest caz am urmărit situația copiilor de vârsta învățământului secundar superior de educație (15-18 ani), pentru a obține un tablou cât mai complet cu privire la acest fenomen, acoperind astfel în întregime învățământul primar și secundar.

Prin intermediul acestui studiu, am urmărit să evaluăm amploarea fenomenului de neparticipare școlară a copiilor/tinerilor de vârsta învățământului secundar superior, să explorăm unele caracteristici ale acestora și să identificăm bariere și provocări în legătură cu participarea la educația de nivel secundar superior. Astfel, pornind de la datele de cercetare ale acestui raport, vom putea contura un profil mai detaliat al copiilor de vârsta învățământului secundar superior care se află în afara sistemului de educație sau în risc major de a ajunge în această situație. În acest fel, putem face un pas înainte în procesul complex de identificare şi eliminare a multiplelor forme de excludere cu care se confruntă acești copii prin politici educaționale și intervenții mai eficiente și focalizate.

În categoria copiilor/tinerilor din afara sistemului de educație am inclus pe cei care au urmat școala în trecut, dar au abandonat, precum și copiii care nu au frecventat niciodată școala. Astfel, în cadrul acestui studiu, copiii în afara sistemului de învățământ reprezintă diferența dintre totalul populației în vârstă de 15-18 ani şi suma copiilor de aceeași vârstă din următoarele categorii: copii/tineri cuprinși în învățământul secundar superior, cei care frecventează deja învățământul post secundar (terțiar sau non-terțiar), precum şi copiii care încă urmează gimnaziul.

1 (1) (1)

Rezultate

  • Pe baza metodologiei folosite s-a putut stabili că aproape 183.000 de copii în anul școlar 2010/2011 și 174.000 de copii în 2011/2012 nu erau cuprinși în sistemul de învățământ. Aceste cifre reprezintă 19% din populația de 15-18 ani, proporție ce rămâne constantă la nivelul celor doi ani asupra cărora s-a focalizat analiza.
  • Segmentul de populație de vârstă corespunzătoare învăţământului secundar superior care prezintă riscul cel mai ridicat privind participarea la educaţie este reprezentat de copiii din mediul rural. Rata abandonului şcolar din anul 2011/2012 indică un risc crescut pentru elevii din zonele rurale: valoarea indicatorului este cu aproximativ 30% mai mare în cazul acestora față de cei din urban. Ratele repetenției în același an școlar, pentru clasele IX, X și XII, erau cu peste 40% mai mari în cazul populației elevilor din mediul rural, comparativ cu cei din urban.
  • Rata abandonului a evidențiat și prezenţa unor inegalităţi de gen. Diferențele constatate între fete și băieți, de aproximativ 1 punct procentual plasează fetele în poziție de avantaj
  • Rata abandonului în funcție de cele două criterii – mediu de rezidență și gen – indică faptul (cel puțin pentru anul școlar 2011/2012) că riscul cel mai înalt de excluziune prin abandon este asociat băieților din mediul rural (6% în anul menționat, comparativ cu 4,7% pentru băieții din urban).
  • La nivelul anului 2011, cea mai mare proporție a populației din afara sistemului de educație era în vârstă de 16 ani (aproape 85%), iar aproximativ 81% finalizaseră cel mult nivelul gimnazial. Această situație semnifică faptul că o proporție importantă din populația de 15-18 ani necuprinsă în sistemul de învățământ a fost supusă riscului excluziunii de la educație înainte sau cel mult la absolvirea gimnaziului sub aspectul educației.
  • Peste jumătate dintre copiii din afara școlii intervievați au lucrat în cursul ultimei săptămâni, aproape două treimi fiind de gen masculin. Mai mult de 99% dintre aceștia au lucrat, însă, fără contract de muncă.
  • În privința participării la educație, rata brută de cuprindere
    în învățământul secundar superior subliniază disparitățile dintre urban și rural, diferențele ajungând la 27-28 puncte procentuale, ceea ce evidențiază faptul că o proporție importantă a segmentului de tineri din zonele rurale nu frecventează învățământul secundar superior.
  • Rata netă ajustată de cuprindere școlară permite identificarea unor disparități privind participarea la educația de nivel secundar superior și între diferitele regiuni de dezvoltare, diferențele ajungând până la 23-26 puncte procentuale. Valoarea cea mai redusă a indicatorului este înregistrată în Regiunea Nord-Est, regiune cu nivel mai redus de dezvoltare economică, iar cea mai ridicată în Regiunea București-Ilfov, cu cel mai înalt nivel de dezvoltare.

IMG_9241

Recomandări

    • România a asumat o țintă ambițioasă de reducere a fenomenului de părăsire timpurie a sistemului de educație la 11,3% până în anul 2020 (de la 17,4% valoare a acestui indicator in 2012) și măsurile în această arie trebuie să continue și să dezvolte intervențiile susținute în nivelurile inferioare de învățământ (ante și preșcolar, primar, gimnazial).
    • În paralel, având în vedere dimensiunea îngrijorătoare a fenomenului de excludere din sistemul de educație (prin neșcolarizare sau abandon școlar) în învățământul secundar superior, o serie de politici și măsuri de intervenție focalizată trebuie să se afle printre prioritățile Ministerului Educației.
    • Susținerea unor politici educaționale coerente și a unor programe la nivel național pentru prevenirea abandonului școlar în învățământul primar, gimnazial și secundar superior, dublate de măsuri de susținere de continuare a studiilor după clasa a VIII-a în cazul copiilor cu oportunități reduse, pot conduce în mod direct la diminuarea fenomenului de părăsire timpurie a sistemului de educație.
    • În condițiile în care participarea la învățământul secundar superior prezintă, în continuare, disparități importante pe medii de rezidență, în defavoarea mediului rural, este nevoie de noi programe de sprijin pentru segmentul de tineri din această zonă, atât de prevenire, cât și de intervenție pentru reîntoarcerea la școală. Aceste măsuri pot viza, cu prioritate, anumite regiuni de dezvoltare, unde rata netă ajustată de cuprindere școlară înregistrează cele mai scăzute valori (N-E, S, S-V).
    • Măsurile privind creșterea calității trebuie, de asemenea, să vizeze în mod sistematic atât unitățile de învățământ de nivel secundar superior din mediul rural (ținând cont, de exemplu, de faptul că rata repetenției este mult mai înaltă în cazul populației elevilor din mediul rural, comparativ cu cei din urban), cât și toate unitățile care școlarizează un număr ridicat de copii aflați în situație de risc: copii care provin din familii foarte sărace, copii de etnie romă, copii cu dizabilități.
    • Măsurile de intervenție trebuie să țină cont și de faptul că riscul cel mai ridicat de excluziune prin abandon este asociat băieților din mediul rural, această categorie fiind, în prezent într-o măsură redusă țintită în mod focalizat de politicile educaționale.
    • De asemenea, sistemul de educație trebuie să clarifice rolul și statutul învățământului profesional și tehnic (oferit în cadrul programelor de studii ale școlilor profesionale și ale liceelor tehnologice) și să promoveze mecanisme și instrumente mai clare de adaptare a rețelei și ofertei școlare la realitățile pieței muncii și de implicare a angajatorilor.

 


 [1]La  începutul anului 2010, UNICEF şi Institutul de Statistică al UNESCO (UIS) au lansat Iniţiativa globală privind copiii în afara sistemului de educaţie în vederea stimulării unor răspunsuri  complexe,  informate şi mai bine monitorizate la nivelul politicilor cu privire la acest fenomen.

___________________________________________________

Date relevante pentru învățământul secundar superior

Proporția copiilor de vârsta învățământului secundar superior în afara sistemului de educație, pe vârste și sexe

Obs.: În proporția copiilor de vârsta învățământului secundar superior în afara școlii nu sunt incluși copiii de această vârstă care frecventează învățământul postsecundar sau învățământul secundar inferior. Sursa: INS.

Obs.: În proporția copiilor de vârsta învățământului secundar superior în afara școlii nu sunt incluși copiii de această vârstă care frecventează învățământul postsecundar sau învățământul secundar inferior. Sursa: INS.

Rata de tranziție de la învățământul secundar inferior la învățământul secundar superior, pe sexe

Obs:  În contextul aplicării măsurii de creştere a cifrei de şcolarizare în învăţământul liceal, ca urmare a preluării locurilor din cadrul Școlilor de Arte și Meserii, începând din anul şcolar 2009/2010 nu au fost făcute înscrieri în clasa a IX-a SAM, acestea intrând în lichidare. Sursa: INS

Obs: În contextul aplicării măsurii de creştere a cifrei de şcolarizare în învăţământul liceal, ca urmare a preluării locurilor din cadrul Școlilor de Arte și Meserii, începând din anul şcolar 2009/2010 nu au fost făcute înscrieri în clasa a IX-a SAM, acestea intrând în lichidare. Sursa: INS

Rata repetenției în învățământul secundar superior, pe clase și mediu de  rezidență

Obs.: Datele pe medii de rezidență prezintă situația în funcție de zonele în care sunt plasate unitățile de învățământ (U/R) și nu de mediul în care domiciliază elevii. Sursa: INS

Obs.: Datele pe medii de rezidență prezintă situația în funcție de zonele în care sunt plasate unitățile de învățământ (U/R) și nu de mediul în care domiciliază elevii. Sursa: INS

Rata abandonului școlar în învățământul secundar superior, pe medii de rezidență și sexe

Obs.: Datele pe medii de rezidență prezintă situația în funcție de zonele în care sunt plasate unitățile de învățământ (U/R) și nu de mediul în care domiciliază elevii. Sursa: INS.

Obs.: Datele pe medii de rezidență prezintă situația în funcție de zonele în care sunt plasate unitățile de învățământ (U/R) și nu de mediul în care domiciliază elevii. Sursa: INS.

Rata de părăsire timpurie a sistemului de educație și formare profesională a tinerilor cu vârste cuprinse între 18-24 de ani, date comparative 2012

Sursa: Eurostat, 2013

Sursa: Eurostat, 2013

Proporția de cuprindere în învățământ a copiilor în vârstă de 15-18 ani și peste (indiferent de nivel), pe vârste și sex, și indicii parității de gen

5

Rata netă ajustată de cuprindere în învățământul secundar superior, pe regiuni și sex (2011/2012)

Obs.: În calcularea ratei nete ajustate sunt luați în considerare atât elevii din învățământul secundar superior cât și din învățământul post secundar (postliceal și superior). Sursă: INS.

Obs.: În calcularea ratei nete ajustate sunt luați în considerare atât elevii din învățământul secundar superior cât și din învățământul post secundar (postliceal și superior).
Sursă: INS.

 

 

Sursă: Toți copiii la școală până în 2015 – studiu național, UNICEF, MEN, INS, 2012.

UNICEF: Copiii sunt cei mai afectaţi de reizbucnirea conflictului în Gaza

în Uncategorized | scris de echipa UNICEF | pe 22/Jul/2014 | 0 Comentarii

De Catherine Weibel şi Monica Awad

Intensificarea atacurilor în Gaza şi Israel riscă să producă traume fizice şi psihice devastatoare asupra copiilor din ambele tabere, cu efecte resimţite pe parcursul întregii vieţi prin pierderea sentimentului de siguranţă.

În Spitalul al-Shifa din oraşul Gaza, se află şi doi copii de cinci ani. Noureldin şi vărul său Kinan au fost grav răniţi de obuze în timpul unui atac aerian ce a distrus locuinţa familiei marţi noaptea. Mama lui Noureldin tocmai îi dusese pe băieţi la culcare, în dormitor, când un proiectil le-a lovit casa, ucigând-o pe femeie, pe soţul acesteia, un presupus militant, dar şi pe tatăl, sora şi bunica lui Kinan.

În total, şase membri ai familiei, cu vârste cuprinse între 21 şi 62 de ani, au fost ucişi, iar cinci au fost grav răniţi.

©UNICEF/NYHQ2014-0901/El Baba

©UNICEF/NYHQ2014-0901/El Baba

Kinan, 5 ani, a fost rănit în timpul unui atac aerian israelian. În poză, este înconjurat de rude şi personalul medical de la Secţia de Terapie Intensivă a Spitalului al-Shifa din oraşul Gaza, în sudul Fâşiei Gaza.

„Asaltaţi de pacienţi”

Noureldin a suferit o intervenţie chirurgicală la nivelul abdomenului; mai are însă o bucată de şrapnel în regiunea cefalică. Kinan are o bucată de obuz/ schijă în mână şi un picior rupt. „Sunt conştienţi, însă nici unul dintre ei nu a scos un cuvânt din momentul atacului aerian,” afirmă una din bunici. Aceasta adaugă faptul că nu ştie cum să le dea vestea morţii părinţilor lor.

Copiii se recuperează în vâltoarea de morţi şi răniţi care ajung la Secţia de Terapie Intensivă, înconjuraţi de rude înlăcrimate.

„Secţia este pur şi simplu asaltată de pacienţi, iar doctorii trebuie să îi trateze pe unii dintre ei pe jos sau să externeze răniţii mai repede, inclusiv copiii, din lipsă de paturi,” afirmă Specialistul UNICEF în domeniul Sănătăţii din Gaza, Younis Awadallah. „Acest lucru implică riscuri pentru pacienţi.”

Intensificarea atacurilor în Gaza şi Israel riscă să producă traume fizice şi psihice devastatoare asupra copiilor din ambele tabere, cu efecte resimţite pe parcursul întregii vieţi prin pierderea sentimentului de siguranţă. Între 8 şi 13 iulie, potrivit celor raportate, atacurile aeriene asupra Gazei au ucis cel puţin 35 de copii palestinieni cu vârste cuprinse între 1 şi 17 ani şi au rănit cel puţin 296 de copii. Enclava de pe coastă a fost închisă, ceea ce îngreunează fuga civililor din calea bombardamentelor. În Israel, atacurile cu rachete lansate din Gaza ameninţă, la rândul lor, viaţa copiilor israelieni.

„Ştia ce urma să se întâmple”

Mohammed Jaber, de nouă ani, îşi aduce aminte că şi-a luat banii de buzunar şi a ieşit din casă cu sora lui de cinci ani, Ghina, la finalul unei lungi zile de vară din postul de o lună a Ramadanului. „Părinţii mei încearcă să mă ţină în casă, dar mă plictiseam, aşa că am ieşit să cumpăr bomboane şi chips-uri,” spune el. Odată ajuns în stradă, în tabăra de refugiaţi supraaglomerată al-Bureij, a auzit că vecinii primiseră un apel de avertizare cu privire la un atac aerian. Mohammed a fugit repede acasă. Cum în Gaza nu există adăposturi, părinţii lui şi cei şase copii s-au ascuns într-unul din dormitoare.

„Mohammed îşi aminteşte ultimul război de acum doi ani. Ştia ce urma să se întâmple,” explică mama lui, Mariam, aducându-şi aminte cum copilul, alb ca varul de frică, a înşfăcat o pernă cu care şi-a acoperit faţa şi urechile. „Am crezut că o să se sufoce,” declară aceasta. A urmat o explozie asurzitoare şi bucăţi de obuz/ gloanțe şi sticlă proiectate în încăpere. „Toţi copiii mei au început să ţipe. Am reuşit să îi calmez, dar după aceea au intrat în stare de şoc şi nu au mai scos un cuvânt.”

„De atunci, Mohammed a început să ude patul din nou, iar fiica mea de cinci ani, Ghina, îmi tot spune ‘Mami, o să ne bombardeze casa.’ De fiecare dată când iese tatăl ei din casă, se agaţă de el. Crede că nu se va mai întoarce dacă îl lasă să plece.” Mariam nu ştie ce să le spună copiilor ei mici. „Nu le pot spune adevărul, că nu este niciun loc sigur şi nu putem pleca.”

Asistarea familiilor la domiciliu şi în spitale

Pentru a ajuta copiii şi părinţii să facă faţă temerilor, anxietăţii şi stresului, cinci echipe specializate în acordarea de asistenţă psihosocială de urgenţă, susţinute de UNICEF, au început să viziteze locuinţele şi spitalele. Formate de Centrul Palestinian pentru Democraţie şi Soluţionarea Conflictelor (CPDSC), partener al UNICEF din 2002, acestea oferă prim ajutor cu caracter psihosocial.

„Aceste echipe au fost la faţa locului încă de a doua zi de la reluarea conflictului, adesea în condiţii periculoase,” afirmă Responsabilul de Protecţia Copilului al UNICEF din Gaza, Safa Nasr.

Zilele trecute, patru consilieri au vizitat 12 copii a căror casă fusese distrusă de un atac aerian din Rafah. În timpul vizitei, au primit un apel care i-a avertizat că respectiva casă urma să fie ţinta unui nou atac; au fugit cu toţii cu doar câteva minute înaintea unui al doilea atac aerian.

De la declanşarea ostilităţilor, echipele au efectuat 262 de vizite şi au asistat 302 copii, urmând alte vizite pe viitor.

Situatia copiilor privati de libertate din Romania

în Uncategorized | scris de echipa UNICEF | pe 04/Jul/2014 | 0 Comentarii

În întreaga lume și în special în această regiune, UNICEF se implică activ în susținerea eforturilor de monitorizare independentă a drepturilor copiilor.

De aceea, raportul special privind respectarea drepturilor copiilor privați de libertate în România realizat de Avocatul Poporului cu sprijinul UNICEF pune la dispoziția instituțiilor responsabile date și recomandări care pot contribui decisiv la reformarea sistemului de deținere și reeducare a copiilor în conflict cu legea, astfel încât acest sistem să asigure resocializarea minorilor custodiaţi, transmiterea valorilor pro-sociale și pregătirea lor pentru o reintegrare durabilă în societate.

Copiii privați de libertate sau în detenție își păstrează dreptul la non-discriminare, la protecție împotriva violenței și abuzului, la acces la servicii de sănătate și educație, la dezvoltare și la păstrarea relației cu familia, precum și alte drepturi. Promovarea bunăstării copilului este de o importanță capitală. Întreaga activitate cu delincvenții juvenili trebuie să fie guvernată de reabilitare și reinserție socială.

infografic (1)

Copiii care au trecut prin experiența detenției trebuie să aibă oportunitatea de a deveni cetățeni cu drepturi depline și de a contribui la progresul societății.

Acest deziderat poate fi atins numai dacă ne asigurăm că drepturile copiilor sunt respectate în centrele de reeducare și detenție.  Totodată, UNICEF consideră că este esențial ca prevenirea delincvenței și detenției, precum și promovarea alternativelor la aceasta să rămână strategii prioritare în România.

Știm că resursele sunt foarte limitate – chiar prea limitate – dar în același timp recunoaștem și faptul că se pot face multe schimbări cu bani puțini, dar cu multă dedicare. Iată doar câteva exemple de lucruri care se pot face cu resurse foarte puține:

  • asigurarea unei asistențe juridice corespunzătoare tuturor copiilor,
  • formularea și implementarea unor protocoale de prevenire a violenței în rândul copiilor privați de libertate,
  • crearea unor sisteme de încurajare și
  • recompensare a comportamentelor prosociale ale copiilor custodiați pe termen mai lung.

Considerăm că acest studiu este cu adevărat un model de bună practică, deoarece are la bază o abordare constructivă, deschisă, modernă a tuturor instituțiilor care au colaborat la realizarea sa: Administrația Națională a Penitenciarelor, Ministerul Justiției, centre de detenție și reeducare pentru copii. De asemenea, aș dori să mulțumesc coordonatorilor și autorilor raportului pentru calitatea muncii depuse. Raportul reprezintă un model de cooperare ce merită replicat și în alte domenii, în beneficiul copiilor din România.

În următoarele luni, ne dorim foarte mult să vedem că recomandările expuse în acest raport încep să se transpună în politici publice, iar politicile să aducă schimbări reale în viața copiilor privați de libertate. Pentru a ajunge la astfel de rezultate, implicarea instituțiilor pe care le reprezentați dumneavoastră astăzi aici – de la Guvern la societatea civilă și Instituția Avocatului Poporului – este esențială.

Mesajul UNICEF de Ziua Copilului: La multi ani!

în UNICEF România | scris de echipa UNICEF | pe 01/Jun/2014 | 0 Comentarii

Astăzi este o zi specială pentru milioane de copii din lume şi cei aproape patru milioane de copii din România.

În ultimii 23 de ani, s-au înregistrat progrese semnificative pentru copiii din România. În 1990, statisticile indicau 16.000 de decese la copiii sub 5 ani. În 2012, această cifră a fost de 3.000. Numărul copiilor instituționalizați a scăzut de la 100.000 în 1990 la 24.000 în prezent. Rata de înscriere în învățământul preșcolar a copiilor între 3 și 6 ani a crescut de la 54% în 1990 la 77% în 2010.

Trebuie să recunoaştem totuşi că încălcarea drepturilor copilului rămâne o preocupare constantă în România. A sosit momentul accelerării reformelor. Aproximativ 320.000 de copii trăiesc în sărăcie absolută. Aproximativ 62.000 de copii sunt separați de familiile lor; aproape 400.000 de copii nu merg în fiecare zi la școală.

996696_10152085035939788_1158455889_n

Cei mai afectaţi sunt copiii foarte săraci, mai ales cei din mediul rural, copiii de etnie romă şi cei cu dizabilităţi. Motivele sunt complexe şi interconectate. Normele sociale, precum discriminarea romilor şi a copiilor cu dizabilităţi, împreună cu nivelul ridicat al toleranţei faţă de violenţa împotriva copiilor împiedică mii de copii să se bucure pe deplin de drepturile lor. Potrivit statisticilor UE, România are una dintre cele mai mici rate de investiţii în sănătate, educaţie şi protecţie socială. Cu toate că se adoptă strategii şi politici, acestea nu sunt întotdeauna implementate într-o manieră sistematică din cauza lipsei unei monitorizări la diferite niveluri a implementării.

Cu toate acestea, există motive să fim optimiști. Cu câteva luni în urmă, Guvernul României a reînființat Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție, ceea ce demonstrează clar faptul că, din nou, copiii reprezintă o prioritate pe agenda politică și publică din România. Se așteaptă ca, până la sfârșitul lunii iunie, proiectul de strategie 2014-2020 privind drepturile copiilor să fie aprobat. De asemenea, strategiile naționale privind incluziunea socială, sănătatea și educația vor oferi oportunitatea mobilizării noastre pentru copiii și familiile lor, în special pentru cei vulnerabili.

Strategia națională privind drepturile copiilor reflectă viziunea României pentru copiii săi: un viitor în care toți copiii au dreptul de a crește într-un mediu familial care le oferă siguranță; toți copiii au dreptul la educație inclusivă și de calitate; toți copiii au dreptul la o asistență medicală primară disponibilă la nivel local; toți copiii au dreptul de a fi protejați împotriva violenței; toți copiii au dreptul de a participa în deciziile care le afectează viața și comunitatea în care trăiesc. În timp ce toți copiii au drepturi, Strategia națională se axează, nu întâmplător, asupra celor vulnerabili, inclusiv a copiilor de etnie romă.

1000116_10152036689524788_2009819672_n

În lunile ce vin, UNICEF va continua să sprijine Guvernul României și alți parteneri în demersul de interzicere a instituționalizării copiilor sub trei ani. Ne alăturăm eforturilor de promovare a pachetului de servicii la nivel comunitar pentru a preveni violența în familie și separarea inutilă a copiilor de familiile lor; pentru a crește accesului la serviciile de îngrijire medicală pentru copiii vulnerabili și a crește accesului tuturor copiilor la educație. Prin organizarea unei campanii de sensibilizare la nivel național, vom trage un semnal de alarmă asupra violenței împotriva copiilor.

Romfilatelia, cu care avem o îndelungată relație de colaborare și care susține campania Stop violenței împotriva copiilor!, a realizat o emisiune de mărci poștale speciale dedicate temei acestei campanii. Timbrul, ce reprezintă profilul unui copil alături de mâna protectoare care îl susține, poate fi achiziționat începând de mâine. Adresăm, pe această cale, călduroase mulțumiri societății Romfilatelia și doamnei Director General, Cristina Popescu.

Doamnelor și domnilor, dragi copii,

Multă vreme, România a fost văzută ca un pionier în domeniul reformelor inovatoare ce vizează copiii. Este timpul ca țara să se mobilizeze din nou pe aceeași cale de succes.

Tuturor copiilor din România le urăm La mulți ani și o zi minunată! Puteți fi siguri că UNICEF va continua să lucreze cu și pentru voi.

În încheiere, vă lăsăm cu mesajul lui SMILEY, care are o urare pentru voi de 1 iunie!

E nevoie de un singur om care sa vrea cu adevarat sa ajute ca sa se porneasca roata binelui

în Proiecte UNICEF | scris de echipa UNICEF | pe 12/May/2014 | 0 Comentarii

Satul Boghicea, din judeţul Piatra Neamţ, este una din comunităţile în care UNICEF implementează modelul servicii bazate pe comunitate. Acolo am întâlnit o mamă singură, care îşi creşte fără niciun ajutor copilul cu dizabilităţi – pe Mihai – în vârstă de nouă ani.

Untitled

Pentru a putea avea grijă de fiul său, mama a renunţat la locul ei de muncă. Mica familie locuia în condiţii foarte sărăcăcioase, într-o casă aflată pe punctul de a se prăbuşi, existând riscul ca băiatul să fie luat de lângă mamă.

În momentul în care a aflat de situaţia acestora, asistentul social din comunitate a mobilizat primarul, vecinii şi întreaga comunitate să le construiască o casă decentă. Fără prea multe resurse financiare, comunitatea şi-a unit forţele şi a reuşit imposibilul. Acum, femeia are o căsuţă în care îşi poate creşte fiul. Când i-am vizitat noi, Mihai ne-a primit cu un zâmbet larg pe faţă. Era foarte bine îngrijit şi fericit că poate creşte alături de mama lui.

Aceasta este o poveste fericită. Din păcate, nu toate comunitățile în care trăiesc oameni în situații disperate beneficiază de un asistent social care să le știe povestea și să poată mobiliza întreg satul să ajute.În momentul în care a aflat de situaţia acestora, asistentul social a mobilizat primarul, vecinii şi întreaga comunitate să le construiască o casă decentă.

De aceea, UNICEF susţine prezenţa în fiecare comunitate a cel puțin unui asistent social calificat, a unui asistent medical comunitar şi a unui mediator şcolar.

Acești profesioniști trebuie să colaboreze cu primăria şi alţi actori, ca de exemplu cu poliţia şi instituţiile de cult. Rolul lor este să ofere servicii care să vină în sprijinul familiilor şi copiilor vulnerabili şi să găsească soluţii la problemele care sunt adesea complexe şi interconectate.

O astfel de soluție ar ajuta:

–           un bebeluş care petrece primele luni de viaţă într-un spital, lipsit de dragostea şi protecţia părinţilor;

–          un copil cu dizabilităţi care este plasat într-o instituţie la vârsta de doi ani și va rămâne instituţionalizat pentru tot restul vieţii;

–          un copil care este luat de lângă părinţii lui iubitori din cauza sărăciei.

Majoritatea acestor copii ar putea creşte alături de familiile lor sau într-o familie: trebuie doar ca noi să luăm deciziile corecte şi să investim în bunăstarea lor şi în viitorul ţării. Investiţiile sociale în copii sunt cel mai bun mod de a rupe cercul vicios al dezavantajelor.

Voi ce parere aveti?

Ati sustine un astfel de proiect?

ART FOR CHILDREN – cel mai mare proiect caritabil din Romania postdecembrista

în Proiecte UNICEF | scris de echipa UNICEF | pe 30/Apr/2014 | 0 Comentarii

Pe 29 aprilie s-a dat startul proiectul Art for Children, gândit ca o serie de evenimente culturale ce vor culmina cu o licitaţie de artă,  urmând ca fondurile strânse să sprijine copiii vulnerabili din România.

Art for Children 2014 are ca tema ABANDONUL.

În ultimii 23 de ani, UNICEF a susţinut implementarea unor reforme sociale cheie în România pentru a se asigura că toţi copiii cresc într-un mediu familial sigur.

Sub coordonarea guvernelor succesive ale României şi în parteneriat cu numeroşi actori de la nivel local şi internaţional, numărul copiilor din instituţii a ajuns de la peste 100.000 la 24.000.

De asemenea, numărul copiilor părăsiți care sunt acum îngrijiţi prin intermediul serviciilor alternative, precum asistența maternală și tutelă a crescut de la zero la 42.000. Prin urmare, România prezintă acum o rată a instituţionalizării copiilor ce se încadrează în media europeană.

A sosit momentul ca aceste reforme să treacă în faza următoare: prevenirea separării nejustificate a copiilor de familiile lor. În ultimii 10 ani, numărul copiilor separaţi de familie a stagnat: la aproximativ 60.000.

Sperăm ca seria de evenimente ART for CHILDREN va contribui la efortul colectiv de a ajuta toţi copiii să crească într-un mediu familial sigur.

Mai multe detalii despre proiect puteți găsi pe www.artforchildren.ro

_____

ART FOR CHILDREN va fi un eveniment bienal în cadrul căruia artiştii români vor fi încurajaţi să creeze şi să doneze lucrări de artă în beneficiul exclusiv al copiilor, contribuind astfel la creşterea notorietăţii cauzei copiilor şi la strângerea de fonduri pentru programe pe termen lung ce au demonstrat că au rezultate excepţionale în acest domeniu. Evenimentul va susţine cele mai importante programe de protecţie a copilului, proiecte educaţionale şi vocaţionale, dar va contribui si la proiecte de promovare a prevenţiei abandonului şi de dezinstituţionalizare, instruire şi monitorizare.

Proiectul Art for Children, initiat de printesa Marina Sturdza, este organizat de asociatia Generation Europe bucurându-se de sprijinul UNICEF şi al Băncii Naţionale a României în parteneriat cu Artmark.