Va prezentam discursul lui Catalin Zugravu, Secretar al Departamentului de Organizare Interna, Consiliul Național al Elevilor, care a adresat un discurs in cadrul unei intalniri de revizuire a Programul de ţară UNICEF Romania pentru perioada 2013 – 2017.
“Astazi ma aflu in fata dumneavoastra pentru a va vorbi despre care sunt prioritatile pe care Programul de tara UNICEF ar trebui sa le aiba in vedere, din perspectiva adolescentilor. Perspectiva a adolescentilor exprimata chiar de ei. Unii dintre dumneavoastra stiu ca structura reprezentativa a elevilor, Consiliul National al Elevilor, in parteneriat cu ANPDCA, cu Ministerul Muncii si cu UNICEF au lansat in luna mai o brosura numita “Astazi vorbim noi!”. O brosura care a selectat mesaje ale elevilor dintre peste 4.000 de mesaje scrise de adolescenti din toata tara pe diferite teme: Educatie, Sanatate, Impactul Mass-mediei, Familie si asa mai departe. Astazi, voi aborda urmatoarele subiecte pe care tinerii le gasesc importante pentru dezvoltarea lor ca membrii ai societatii de maine: Educatia, Drepturile copilului si incluziunea sociala, Nevoia copilului de a participa la luarea deciziilor care il vizeaza.
Voi incepe cu educatia nu neaparat fiindca este domeniul in care activez ca si reprezentat, ci pentru ca o gasesc ca fiind elementul care sta la baza oricarei societati dezvoltate, oricarui stat, la baza formarii individului ca membru al unei comunitati. Chiar Marian Stas, expert in educatie, profesor universitar, care a predat la Univ. Harvard, a afirmat ca “Actuala stare a educatiei reprezinta o amenintare la siguranta nationala”. Daca ar fi sa analizam toate problemele actuale ale educatiei, cu siguranta am depasi cu mult timpul alocat interventiei mele, tocmai de aceea ma voi rezuma la cele mai importante:
Curricula scolara. Am sa incep acest subiect prin a-l cita pe Julian Hingley, expert britanic in educatie care a profesat in Romania: “In Romania, elevii invata dupa o curricula potrivita secolului XIX. Aveti nevoie de o adevarata revolutie in acest sens.” A trecut vremea in care scopul invatamantului era sa formeze oameni universali. Societatea s-a transformat, a evoluat atat de mult, incat elevul care incearca sa se dezvolte pe toate planurile ramane la un stadiu de mediocritate. Educatia de astazi este una de masa, in care singura posibilitate a elevului este de a alege intre real si uman. Incercam sa construim o societate democratica, si nu vom reusi niciodata: si asta pentru ca in locul unde este formata viitoarea resursa umana care va alcatui societatea, in cadrul invatamantului, elevilor nu le este data nici macar posibilitatea larga de alegere. Invatamantul este domeniul care are cel mai mare impact psihologic in dezvoltarea copilului, si totusi in tara noastra, acesta este centrat pe profesor. Elevul tine ochii in banca, scrie, vorbeste doar cand este intrebat si ia totul ca fiind un adevar absolut, nu se intreaba niciodata “de ce?”. De aceea, cand ii este pusa o intrebare din afara lucrurilor invatate, este dezorientat si nu face conexiuni.
O alta problema a educatiei este pregatirea profesorilor, si nu ma refer la pregatirea lor in campul lor de activitate, ci la pregatirea lor pedagogica. Pedagogia nu ar trebui sa reprezinte o abilitate secundara sau tertiara in pregatirea profesorala, ci cheia capacitatii de a educa. Profesorii trebuie sa fie niste traineri, niste lideri capabili sa motiveze copiii spre a isi satisface setea de cunoastere. Atat profesorii cat si directorii ar trebui pregatiti continuu, asa cum o corporatie isi antreneaza continuu departamentele pentru a atinge eficienta maxima. Meritul ar trebui promovat in cadrul scolilor, directorii sa fie niste manageri cat mai buni, nu oameni afiliati politic. Iar pentru ca toate acestea sa fie posibile, este nevoie de finantarea educatiei. Cele mai mare cheltuieli guvernamentale cu educatia au fost in 2007, cand educatiei i-a fost alocat 4,25% din prod intern brut. Insusi UNICEF a atentionat statul roman ca daca nu aloca cel putin 6% din PIB educatiei, va pierde intre 12 si 17 miliarde de euro in perioada 2015-2025.
Mai mult decat atat, traim intr-o tara in care majoritatea oamenilor se numesc romani, in care 89% din cetateni sunt ortodoxi, si totusi noi nu avem dezvoltat un sentiment puternic de comunitate, o societate civila activa, si asta din cauza unui sistem educational ineficient.
Imaginati-va efectele devastatoare pe care le are aceasta lipsa a invatamantului efficient asupra Romaniei. Lipsa educatiei cauzeaza saracie si o lipsa a valorilor morale. Stiti ce se intampla cand aceste doua cuvinte se intalnesc intr-o familie: se petrec abuzuri, fizice sau psihologice, mai ales asupra copiilor. Negarea dreptului copilului la educatie, la libera gandire, la formare personala. Exista cazuri de copii care doresc sa isi depaseasca situatia financiara precara, si reusesc, intra la licee de prestigiu. Acolo insa, din cauza faptului ca sistemul educational nu este centrat pe elev, din cauza faptului ca mica comunitate a elevilor nu este atent supravegheata, el este marginalizat, exclus social din cauza situatiei lui financiare. Poate chiar mai rau, este batjocorit si agresat. O mare parte dintre aceste abuzuri ar putea inceta, nu maine, nu peste un an, ci peste zece ani doar in cazul in care educatia este revolutionata ACUM, si totusi nu se fac demersuri in acest sens. De fapt, daca nu ar fi fost UNICEF si ANPDCA, poate ca noi, Consiliul Elevilor, nu am fi fost acum capabili sa ne facem vocea auzita la un asemenea nivel. Trebuie sa intevenim acum!
Mai mult decat atat, copilul trebuie sa participe la deciziile care il vizeaza. Adultii de astazi ne spun ca nu avem discernamant, ca suntem supusi erorii, dar ei trebuie sa inteleaga ca doar participand la luarea deciziilor putem responsabiliza un copil, il putem invata sa isi exprime opinia si sa lupte pentru aceasta, ii putem sterge cu buretele mentalitatea gresita precum ca “Actiunile lui sunt prea mici pentru a conta, ca mersul statului si politica nu sunt niste subiecte interesante, ca oricum politicieni sunt in general oameni rai”. Traind printre elevi, va pot spune ca aceasta mentalitate este promovata si supra promovata in randul acestora. Dar cum sa facem acest lucru, cand reprezentantii elevilor alesi democratic sunt persecutati atunci cand nu se conformeaza cu dorintele generale ale conducerilor, cand incearca sa lupte pentru colegii lor? Cum putem face acest lucru cand elevul este constant descurajat sa isi afirme punctul de vedere, deoarece acesta ar putea leza interesele sau opiniile unei persoane descrise ca fiind “net superioare” lui?
Intr-un sfarsit, mesajul adultilor de maine catre adultii de astazi este “Ajutati-ne sa devenim o comunitate in adevaratul sens al cuvantului! Ajutati-ne sa invatam ceea ce inseamna cu adevarat democratia! Aratati-ne cat de importante sunt opiniile noastre, cat de important pentru stat, si indirect pentru noi, este sa fim activi civic! Invatati-ne ce inseamna puterea celor multi! Ajutati-ne sa ramanem romani!”