Dorim să vă prezentăm unul din punctele de interes ale UNICEF în România: drepturile copilului în contextul echilibrului vieții de familie cu cea profesională.

Articolul 18 al Convenției cu privire la Drepturile Copilului menționează faptul că fiecare copil are dreptul de a-și cunoaște, și a fi crescut de către părinți, iar părinții au responsabilități comune pentru creșterea și dezvoltarea copilului. Cu alte cuvinte, copiii trebuie să crească alături de părinți și să mențină relațiile cu ambii părinți – un drept neglijat în cazul în care părinții migrează și copiii lor sunt lăsați acasă.

De aici se naște și dilema cu care ne confruntăm azi: un tată și o mamă migrează cu cele mai bune intenții – pentru a le da o șansă copiilor lor la o viața mai bună din punct de vedere economic. Această alegere însă, neglijează de cele mai multe ori efectele secundare nedorite ale creșterii unui copil fără părinți.

Aceasta este o problemă pe care UNICEF a analizat-o atent în mai multe țări din regiune, alegerea părinților în favoarea unei vieții profesionale, în țară sau în afara ei, fiind o problema fără granițe. Cele mai multe familii care fac această alegere, pot fi considerate mai bogate din punct de vedere material, motiv pentru care adesea sunt scăpate din vedere de către autorități. În plus, nevoile emoționale și impactul asupra dezvoltării psiho-sociale ale copiilor cu părinți migranți, rămân însă de multe ori ascunse. Chiar dacă plecarea părinților are un impact pozitiv asupra situației materiale, ea poate avea și un efect negativ asupra dezvoltării emoționale, relațiilor sociale, performanței școlare ale copiilor.

Ani de zile am apreciat că oportunități economice mai bune acasă, vor stopa migrația necontrolată. Analize recente în țările din regiune arată însă că mai important este ca părinții să aibă acces la informații cu privire la posibilul impact asupra lor și asupra copiilor pentru a putea lua decizii informate. Comitetul ONU pentru Drepturile Copilului recomanda României în 2009 să demareze campanii naționale de informare a potențialilor migranți, în legătură cu măsurile de protecție a copilului disponbilile”.

Același Comitet recomandă și îmbunătățirea măsurilor de identificare și de spijinire a copiilor lăsați în urmă de părinți migranți”. Nu putem să neglijăm faptul că deseori, acești copii sunt văzuți de către comunitate ca fiind copii mai bogați, și deci fără probleme”. Nevoile acestor copii pot fi foarte similare cu cele ale copiilor din familii vulnerabile, și deci, trebuie să asigurăm accesul la servicii sociale pentru toți copiii. Aceste servicii trebuie să poată identifica situațiile în care un copil este expus oricărui risc; să poată să ajungă la acel copil și să răspundă la nevoie lui sau ei, înainte de a se produce un rău.

În România, au fost deja luate măsuri prin dezvoltarea de politici și legislație în diverse sectoare care adresează nevoile copiilor din familii defavorizate, inclusiv a celor cu părinți migranți. Împreună cu Direcția Generală Protecția Copilului, cu Direcțiile de la nivelul județelor și cu autorități publice locale, UNICEF susține creșterea capacității Serviciilor Publice de Asistență Socială pentru a asigura servicii sociale comunitare care să identifice și să răspundă nevoilor tuturor copiilor în situații vulnerabile, inclusiv a celor cu părinți migranți.

Suntem încrezători că toate modelele de bună practică, vor beneficia de susținerea și investiția necesară pentru a asigura acoperirea națională. Și asta, pentru că știm deja că toate costurile necesare azi pentru o astfel de investiție, sunt înzecit mai mici decât cele care vor plăti mâine efectele non-intervenției de azi.

 

Copyright poză: © UNICEF/NYHQ1995-0757/LeMoyne