Unicef Blog

Rezultate dupa "Romania"

Ce prioritati ar trebui sa aiba UNICEF Romania din prisma adolescentilor

în UNICEF România | scris de unicef | pe 03/Jul/2015 | 0 Comentarii

Va prezentam discursul lui Catalin Zugravu, Secretar al Departamentului de Organizare Interna, Consiliul Național al Elevilor, care a adresat un discurs in cadrul unei intalniri de revizuire a Programul de ţară UNICEF Romania pentru perioada 2013 – 2017.

“Astazi ma aflu in fata dumneavoastra pentru a va vorbi despre care sunt prioritatile pe care Programul de tara UNICEF ar trebui sa le aiba in vedere, din perspectiva adolescentilor. Perspectiva a adolescentilor exprimata chiar de ei. Unii dintre dumneavoastra stiu ca structura reprezentativa a elevilor, Consiliul National al Elevilor, in parteneriat cu ANPDCA, cu Ministerul Muncii si cu UNICEF au lansat in luna mai o brosura numita “Astazi vorbim noi!”. O brosura care a selectat mesaje ale elevilor dintre peste 4.000 de mesaje scrise de adolescenti din toata tara pe diferite teme: Educatie, Sanatate, Impactul Mass-mediei, Familie si asa mai departe. Astazi, voi aborda urmatoarele subiecte pe care tinerii le gasesc importante pentru dezvoltarea lor ca membrii ai societatii de maine: Educatia, Drepturile copilului si incluziunea sociala, Nevoia copilului de a participa la luarea deciziilor care il vizeaza.

Cătălin Zugravu, Secretar al Departamentului de Organizare Internă, Consiliul Național al Elevilor

Cătălin Zugravu, Secretar al Departamentului de Organizare Internă, Consiliul Național al Elevilor

Voi incepe cu educatia nu neaparat fiindca este domeniul in care activez ca si reprezentat, ci pentru ca o gasesc ca fiind elementul care sta la baza oricarei societati dezvoltate, oricarui stat, la baza formarii individului ca membru al unei comunitati. Chiar Marian Stas, expert in educatie, profesor universitar, care a predat la Univ. Harvard, a afirmat ca “Actuala stare a educatiei reprezinta o amenintare la siguranta nationala”. Daca ar fi sa analizam toate problemele actuale ale educatiei, cu siguranta am depasi cu mult timpul alocat interventiei mele, tocmai de aceea ma voi rezuma la cele mai importante:
Curricula scolara. Am sa incep acest subiect prin a-l cita pe Julian Hingley, expert britanic in educatie care a profesat in Romania: “In Romania, elevii invata dupa o curricula potrivita secolului XIX. Aveti nevoie de o adevarata revolutie in acest sens.”   A trecut vremea in care scopul invatamantului era sa formeze oameni universali. Societatea s-a transformat, a evoluat atat de mult, incat elevul care incearca sa se dezvolte pe toate planurile ramane la un stadiu de mediocritate. Educatia de astazi este una de masa, in care singura posibilitate a elevului este de a alege intre real si uman. Incercam sa construim o societate democratica, si nu vom reusi niciodata: si asta pentru ca in locul unde este formata viitoarea resursa umana care va alcatui societatea, in cadrul invatamantului, elevilor nu le este data nici macar posibilitatea larga de alegere. Invatamantul este domeniul care are cel mai mare impact psihologic in dezvoltarea copilului, si totusi in tara noastra, acesta este centrat pe profesor. Elevul tine ochii in banca, scrie, vorbeste doar cand este intrebat si ia totul ca fiind un adevar absolut, nu se intreaba niciodata “de ce?”. De aceea, cand ii este pusa o intrebare din afara lucrurilor invatate, este dezorientat si nu face conexiuni.

O alta problema a educatiei este pregatirea profesorilor, si nu ma refer la pregatirea lor in campul lor de activitate, ci la pregatirea lor pedagogica. Pedagogia nu ar trebui sa reprezinte o abilitate secundara sau tertiara in pregatirea profesorala, ci cheia capacitatii de a educa. Profesorii trebuie sa fie niste traineri, niste lideri capabili sa motiveze copiii spre a isi satisface setea de cunoastere. Atat profesorii cat si directorii ar trebui pregatiti continuu, asa cum o corporatie isi antreneaza continuu departamentele pentru a atinge eficienta maxima. Meritul ar trebui promovat in cadrul scolilor, directorii sa fie niste manageri cat mai buni, nu oameni afiliati politic. Iar pentru ca toate acestea sa fie posibile, este nevoie de finantarea educatiei. Cele mai mare cheltuieli guvernamentale cu educatia au fost in 2007, cand educatiei i-a fost alocat 4,25% din prod intern brut. Insusi UNICEF a atentionat statul roman ca daca nu aloca cel putin 6% din PIB educatiei, va pierde intre 12 si 17 miliarde de euro in perioada 2015-2025.

Mai mult decat atat, traim intr-o tara in care majoritatea oamenilor se numesc romani, in care 89% din cetateni sunt ortodoxi, si totusi noi nu avem dezvoltat un sentiment puternic de comunitate, o societate civila activa, si asta din cauza unui sistem educational ineficient.

Imaginati-va efectele devastatoare pe care le are aceasta lipsa a invatamantului efficient asupra Romaniei. Lipsa educatiei cauzeaza saracie si o lipsa a valorilor morale. Stiti ce se intampla cand aceste doua cuvinte se intalnesc intr-o familie: se petrec abuzuri, fizice sau psihologice, mai ales asupra copiilor. Negarea dreptului copilului la educatie, la libera gandire, la formare personala. Exista cazuri de copii care doresc sa isi depaseasca situatia financiara precara, si reusesc, intra la licee de prestigiu. Acolo insa, din cauza faptului ca sistemul educational nu este centrat pe elev, din cauza faptului ca mica comunitate a elevilor nu este atent supravegheata, el este marginalizat, exclus social din cauza situatiei lui financiare. Poate chiar mai rau, este batjocorit si agresat. O mare parte dintre aceste abuzuri ar putea inceta, nu maine, nu peste un an, ci peste zece ani doar in cazul in care educatia este revolutionata ACUM, si totusi nu se fac demersuri in acest sens. De fapt, daca nu ar fi fost UNICEF si ANPDCA, poate ca noi, Consiliul  Elevilor, nu am fi fost acum capabili sa ne facem vocea auzita la un asemenea nivel. Trebuie sa intevenim acum!
Mai mult decat atat, copilul trebuie sa participe la deciziile care il vizeaza. Adultii de astazi ne spun ca nu avem discernamant, ca suntem supusi erorii, dar ei trebuie sa inteleaga ca doar participand la luarea deciziilor putem responsabiliza un copil, il putem invata sa isi exprime opinia si sa lupte pentru aceasta, ii putem sterge cu buretele mentalitatea gresita precum ca “Actiunile lui sunt prea mici pentru a conta, ca mersul statului si politica nu sunt niste subiecte interesante, ca oricum politicieni sunt in general oameni rai”. Traind printre elevi, va pot spune ca aceasta mentalitate este promovata si supra promovata in randul acestora. Dar cum sa facem acest lucru, cand reprezentantii elevilor alesi democratic sunt persecutati atunci cand nu se conformeaza cu dorintele generale ale conducerilor, cand incearca sa lupte pentru colegii lor? Cum putem face acest lucru cand elevul este constant descurajat sa isi afirme punctul de vedere, deoarece acesta ar putea leza interesele sau opiniile unei persoane descrise ca fiind “net superioare” lui?
Intr-un sfarsit, mesajul adultilor de maine catre adultii de astazi este “Ajutati-ne sa devenim o comunitate in adevaratul sens al cuvantului! Ajutati-ne sa invatam ceea ce inseamna cu adevarat democratia! Aratati-ne cat de importante sunt opiniile noastre, cat de important pentru stat, si indirect pentru noi, este sa fim activi civic! Invatati-ne ce inseamna puterea celor multi! Ajutati-ne sa ramanem romani!”

 

 

Children’s WASH Forum: Post Scriptum

în Uncategorized | scris de unicef | pe 30/Jun/2015 | 0 Comentarii

de Yvonne Preda

 

În urmă cu câteva săptămâni, în perioada 6 – 10 iunie 2015, alături de colegul meu, Bogdan Covrig, am făcut parte din delegaţia României la Forumul WASH pentru Copii din Dushanbe,Tajikistan.  În cele 5 zile petrecute împreună cu alţi adolescenţi din 13 ţări, am avut ocazia să conştientizez atât importanţa existenţei apei curate, a salubrizării publice şi a igienei în casa fiecărei familii, cât şi faptul că ajutorul pentru cei care nu dispun de aceste facilităţi esenţiale trebuie să vină din partea noastră.

 

UNICEF Tajikistan copyright photo

Activitatea forumului a constat în lucrul în cadrul diferitelor workshop-uri: WASH at Home, WASH in Schools, Disaster Risk Reduction & WASH in the Community.  Scopul a fost ca fiecare echipa să elaboreze până la sfârşitul forumului un document care să prevadă condiţiile minime de care ar trebui să dispună orice copil acasă, în şcoli, în timpul dezastrelor naturale şi în comunitate, iar acestea să fie unite într-un singur document numit  „Call to Action”. Unul dintre aspectele cele mai importante pe care le-am observat şi care cred ca şi-a adus cel mai mult contribuţia a fost „background-ul” fiecăruia dintre participanţi. Cu toţii am venit din medii diferite, formaţi de sisteme educaţionale diferite şi misiunea noastră a fost să creăm un document universal, unul care care să acopere nevoile copiilor şi familiilor acestora din toate colţurile lumii. Am subliniat faptul că a dispune de apă curată, toalete şi igienă oriunde am fi (acasă, la şcoală sau în comunitate) nu ar trebui să fie considerată o extravaganţă, aşa cum se întâmplă în unele state, ci ar trebui să fie drepturi respectate în toate ţările. Un alt aspect important pe care l-am subliniat a fost interdependenţa dintre igienă şi educaţie – în special în statele sărace, mai exact, cum poate afecta lipsa igienei sănătatea copiilor şi educaţia acestora.  De asemenea, în ultima zi a forumului, în cadrul sesiunii plenare, am susţinut o prezentare interactivă despre importanţa implicării active a tinerilor în comunitate şi am conturat proiectele pe care vrem să le desfăşurăm în ţările noastre.

În perioada 9 – 10 iunie s-a desfăşurat Conferinţa Interanţionala ONU „Water for Life”, care a marcat 10 ani de activitate în cadrul programului WASH, la care au participat atât înalţi demnitari ai statelor membre ONU, cât şi reprezentanţii acestora la nivel regional. Documentul pe care l-am elaborat în cadrul forumului a fost citit în şedinţa plenară, dovedind astfel că şi noi, adolescenţii, suntem dispuşi să iniţiem schimbări în ţările noastre, dar că avem nevoie de ajutorul adulţilor, în special de cel al factorilor decidenţi, pentru ca munca noastră să nu fie una cu efect de scurtă durată sau fără impact.

În ceea ce priveşte planul meu de acţiune, fiind preşedintele Consiliul Judeţean al Elevilor Olt, din octombrie 2015 voi  înfiinţa un nou departament, departamentul WASH, iar  voluntarii acestuia se vor asigura ca igiena, apa curată şi salubrizarea publică să fie primordiale atât în şcoli, cât şi în comunitate, primul pas fiind asigurarea dialogului cu factorii decidenţi în această privinţă. Departamentul poate fi înfiinţat la nivelul fiecărui Consiliu Judeţean al Elevlor din ţară, însă această schimbare rămânând la latitudinea fiecărei echipe.

Reevaluând toate concluziile forumului  şi experieţele participanţilor cred că cel mai important lucru pe care l-am învăţat este că situaţia ideală în care mă aflu (prin accesul apă curată, salubrizare publică şi igienă) reprezintă o uşă deschisă către drepturile fundamentale ale omului, uşă pe care, din păcate, pentru prea multe persoane este închisă şi, de asemnenea, că un procent din schimbarea de care este nevoie ţine de fiecare dintre noi.

Viitorul Europei va avea nevoie de brațele copiilor de etnie romă

în UNICEF România | scris de echipa UNICEF | pe 25/Nov/2014 | 0 Comentarii

Boris Cyrulnik, neuropsihiatru și membru al board-ului Comitetului National pentru UNICEF Franța, a vizitat recent comunitățile din Europa unde UNICEF  derulează programe ample pentru incluziunea socială a copiilor vulnerabili, în special a copiilor romi.

Acum două săptămâni, Boris Cyrulnik a vizitat și câteva comunități de romi din România, alături de echipa UNICEF. 

Două vizite scurte la comunitățile de romi din Sofia, Bulgaria, Siria și România mi-au permis să confirm (…) că doar a spune cuvântul rom declanșează următoarele răspunsuri: furt, nomad, cerșetor rătăcitor, refuză să se integreze.

Am vizitat în schimb două sate alături de echipa UNICEF România și părerea mea s-a schimbat.

© UNICEF Romania / Radu Sandovici

Ce anume a fost diferit în experiența din satele românești și care au fost observațiile oficialilor?

Populația romă este semnificativă în România. Se estimează că sunt peste 2 milioane de romi, dintre care 650.000 nomazi. Majoritatea sunt însă sedentari.  Dar această populație foarte tânără și foarte săracă este de asemenea și foarte puțin educată.

Oare cum se vor integra într-o Europă în care afacerile și ierarhia se bazează pe diplome?

Contrar prejudecății, am avut impresia că școala reprezintă o valoare pentru ei. Unii romi înregistrează performanțe academice și financiare excepționale, dar majoritatea, ca și în toate clasele sărace, preferă să învețe o meserie pentru a deveni foarte rapid independenți financiar.

Viitorul Europei va avea nevoie de brațele copiilor de etnie romă.

Puteți citi întregul reportaj în limba franceză, aici.

Investitia in educatie este esentiala pentru cresterea economica a Romaniei

în Uncategorized | scris de echipa UNICEF | pe 25/Nov/2014 | 0 Comentarii

În urmă cu câteva săptămâni, Comitetul Nobel anunţa că Premiul Nobel pentru Pace va fi acordat în premieră unui copil pentru lupta şi implicarea sa în favoarea dreptului la educaţie. Malala Yusafzai are 17 ani şi crede – asemenea Comitetului Nobel – că dreptul la educaţie este fundamental pentru pace. Acestea sunt cuvintele ei: „Un copil, un profesor, un stilou şi o carte pot schimba lumea. Educaţia este singura soluţie”.

Peste tot în lume, UNICEF pledează de zeci de ani în favoarea dreptului la educaţie al tuturor copiilor. Acest drept este prevăzut în Convenţia ONU cu privire la Drepturile Copilului, ratificată de către aproape toate ţările, inclusiv de către România; este înscris chiar şi în Constituţia României. Ştim cu toţii că un copil educat are mai mari şanse să îşi realizeze potenţialul, să devină un adult productiv şi un cetăţean implicat şi să contribuie la societatea care i-a oferit o şansă.

Cu toate acestea, sute de mii de copii români nu merg la şcoală cu regularitate. Potrivit studiului PISA[1], între 37% şi 40% dintre elevii de 15 ani din România abia ştiu să citească, să scrie şi să socotească. Cei care au probabil cel mai redus acces la educaţie şi rezultate şcolare mai proaste sunt copiii din familiile foarte sărace, din comunităţile rome, din mediul rural şi copiii cu dizabilităţi.

1 (1)

Nu constituie o surpriză faptul că România are cea mai scăzută rată a investiţiei în educaţie din Uniunea Europeană, cheltuind doar echivalentul a 4,1% din Produsul Intern Brut (PIB) în acest sector. De această investiţie nu beneficiază toată lumea în mod egal. Din 2005, în domeniul educaţiei, alocările bugetare au crescut la nivelul învăţământului secundar şi terţiar şi au scăzut în cazul învăţământului preşcolar şi primar. Prin urmare, populaţia înstărită beneficiază mult mai mult de pe urma cheltuielilor realizate în educaţie decât populația săracă.

Credem cu ardoare că este necesară creşterea progresivă a investiţiei în educaţie până la 6% din PIB, cum este stabilit în Legea Educaţiei din 2011. Însă, suntem conştienţi de faptul că, făcând referire la drepturile copilului, nu vom convinge pe nimeni. Prin urmare, în ultimele luni, cu ajutorul unor experţi internaţionali şi naţionali şi prin consultări strânse cu Ministerul Educaţiei Naționale şi Banca Mondială, am căutat argumente financiare. Care sunt motivele financiare şi economice pentru care România trebuie să investească mai multe fonduri în educaţie?

2 (1)

Potrivit studiilor internaţionale, un an de şcoală în plus duce la creşterea veniturilor cu 8-9% şi la scăderea cu 8% a riscului de apariţie a unor probleme de sănătate. În general, cu cât ai mai multe studii, cu atât este mai mare venitul pe care îl obţii. Aşadar, un nivel de educaţie mai ridicat prezintă beneficii la nivel individual.

Cifrele sunt şi mai grăitoare la nivel naţional, principalul mesaj al studiului nostru fiind următorul: dacă menţine investiţia în educaţie la un nivel atât de scăzut, România va pierde între 12 şi 17 miliarde de euro în perioada 2015-2025.
Mai precis, dacă România ar creşte progresiv investiţia în educaţie, de la 4,1% la 6% din PIB, s-ar înregistra o creştere economică mai mare, de la 2% la 2,7-2,95%. Aceasta ar aduce un câştig de 12-17 miliarde de euro în următorii zece ani.

3 (1)

Totuşi, nu este suficient ca educaţia să beneficieze de bani mai mulţi – aceste fonduri suplimentare trebuie investite strategic.

Recomandarea noastră este ca România să acorde prioritate maximă educaţiei timpurii şi celei primare, prin prisma mai multor considerente. Acest lucru ar contribui semnificativ la reducerea disparităţilor. Numeroase studii internaţionale au arătat de asemenea că investiţia în învăţământul preşcolar prezintă unul dintre cele mai mari randamente. În plus, ar creşte astfel numărul de elevi care ajung să urmeze studii superioare.

Ar trebui de asemenea investit mai mult şi în şcolile ce cuprind şi menţin în sistemul de învăţământ elevi dezavantajaţi (din familii sărace, comunităţi rome, mediul rural şi copii cu dizabilităţi). Ar fi indicat să se depună mai multe eforturi care să vizeze copiii cu risc de abandon şcolar, în sensul prevenirii sau abordării imediate a situaţiei de abandon. Ţinând cont de ultimele studii referitoare la dezvoltarea cerebrală şi angajabilitate, ar trebui să se pună mai mult accent pe abilităţile sociale, emoţionale şi necognitive la nivelul curriculumului.

Studiul recomandă şi generarea unor date mai exacte, mai prompte şi mai transparente cu privire la bugetul educaţiei. În România, există numeroase programe menite să crească nivelul de participare şcolară şi calitatea educaţiei. Trebuie consolidăm evaluarea acestor programe pentru a ne asigura că sunt finanţate cele mai eficiente dintre ele.

Din studiul pe care îl prezentăm azi reiese faptul că un lucru corect din punct de vedere etic este susţinut şi de logica financiară şi economică. Acum când Guvernul şi Parlamentul încep discuţiile legate de bugetul pentru 2015, sperăm că aceste date le vor ajuta să ia decizia corectă pentru copii şi pentru România.

Puteți afla mai multe despre studiu in rezumatul de aici.


[1] PISA: Programul de Evaluare Internaţională a Elevilor, desfăşurat de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică

Situatia copiilor privati de libertate din Romania

în Uncategorized | scris de echipa UNICEF | pe 04/Jul/2014 | 0 Comentarii

În întreaga lume și în special în această regiune, UNICEF se implică activ în susținerea eforturilor de monitorizare independentă a drepturilor copiilor.

De aceea, raportul special privind respectarea drepturilor copiilor privați de libertate în România realizat de Avocatul Poporului cu sprijinul UNICEF pune la dispoziția instituțiilor responsabile date și recomandări care pot contribui decisiv la reformarea sistemului de deținere și reeducare a copiilor în conflict cu legea, astfel încât acest sistem să asigure resocializarea minorilor custodiaţi, transmiterea valorilor pro-sociale și pregătirea lor pentru o reintegrare durabilă în societate.

Copiii privați de libertate sau în detenție își păstrează dreptul la non-discriminare, la protecție împotriva violenței și abuzului, la acces la servicii de sănătate și educație, la dezvoltare și la păstrarea relației cu familia, precum și alte drepturi. Promovarea bunăstării copilului este de o importanță capitală. Întreaga activitate cu delincvenții juvenili trebuie să fie guvernată de reabilitare și reinserție socială.

infografic (1)

Copiii care au trecut prin experiența detenției trebuie să aibă oportunitatea de a deveni cetățeni cu drepturi depline și de a contribui la progresul societății.

Acest deziderat poate fi atins numai dacă ne asigurăm că drepturile copiilor sunt respectate în centrele de reeducare și detenție.  Totodată, UNICEF consideră că este esențial ca prevenirea delincvenței și detenției, precum și promovarea alternativelor la aceasta să rămână strategii prioritare în România.

Știm că resursele sunt foarte limitate – chiar prea limitate – dar în același timp recunoaștem și faptul că se pot face multe schimbări cu bani puțini, dar cu multă dedicare. Iată doar câteva exemple de lucruri care se pot face cu resurse foarte puține:

  • asigurarea unei asistențe juridice corespunzătoare tuturor copiilor,
  • formularea și implementarea unor protocoale de prevenire a violenței în rândul copiilor privați de libertate,
  • crearea unor sisteme de încurajare și
  • recompensare a comportamentelor prosociale ale copiilor custodiați pe termen mai lung.

Considerăm că acest studiu este cu adevărat un model de bună practică, deoarece are la bază o abordare constructivă, deschisă, modernă a tuturor instituțiilor care au colaborat la realizarea sa: Administrația Națională a Penitenciarelor, Ministerul Justiției, centre de detenție și reeducare pentru copii. De asemenea, aș dori să mulțumesc coordonatorilor și autorilor raportului pentru calitatea muncii depuse. Raportul reprezintă un model de cooperare ce merită replicat și în alte domenii, în beneficiul copiilor din România.

În următoarele luni, ne dorim foarte mult să vedem că recomandările expuse în acest raport încep să se transpună în politici publice, iar politicile să aducă schimbări reale în viața copiilor privați de libertate. Pentru a ajunge la astfel de rezultate, implicarea instituțiilor pe care le reprezentați dumneavoastră astăzi aici – de la Guvern la societatea civilă și Instituția Avocatului Poporului – este esențială.