Unicef Blog

Rezultate dupa "unicef"

De ce să investim în nutriție și sănătate?

în UNICEF România | scris de Administrare UNICEF | pe 07/Nov/2016 | 0 Comentarii

Poate că nu vă vine să credeți, dar, la nivel mondial, doar 1 din 6 copii primește suficientă mâncare și când spunem „suficientă” ne referim atât la frecvența minim acceptabilă a meselor, cât și la diversitatea alimentară minimă. De multe ori, alimentația copiilor este o responsabilitate comună întrucât familiile nu au adesea suficiente resurse pentru copiii lor. Iată mai jos date și soluții pe care noi le considerăm esențiale!

Din cele 140 de milioane de copii născuți în 2015, 77 de milioane au așteptat prea mult până să fie puși la sân.

Doar 45% dintre nou-născuți au fost puși la sân în prima oră de viață.

3 din 5 sugari sub vârsta de 6 luni nu se bucură de beneficiile protectoare ale alăptatului exclusiv.

Ratele alăptării scad cu aproximativ o treime între 12 și 23 de luni.

12-15 luni – 74%

20-23 luni  – 46%

De ce este important alăptatul?

Alăptatul exclusiv în primele șase luni de viață este cea mai sigură și sănătoasă opțiune pentru orice copil pentru că le garantează sugarilor o sursă de hrană adaptată special nevoilor lor, fiind în același timp sigură, curată, sănătoasă și accesibilă, indiferent de locul în care trăiesc ei. Prin alăptat exclusiv, mamele împart sistemul imunitar cu bebelușii lor, iar laptele matern stimulează dezvoltarea bacteriilor bune, având beneficii pe tot parcursul vieții. În același timp, și mamele se bucură de beneficii deoarece alăptatul întârzie ovulația, oferindu-le mai multă autonomie reproductivă, în special în contextul accesului limitat la mijloace de contracepție calitative. Alăptatul exclusiv facilitează și interacțiunea și legătura dintre mamă și bebeluș, într-un moment esențial al dezvoltării timpurii a creierului când alimentația adecvată, stimularea pozitivă și îngrijirea pot spori formarea căilor neuronale.

blog1

Deși alăptatul este un obicei comun pentru o mare parte a populației, majoritatea sugarilor primesc alte alimente și lichide în primele luni de viață din cauza practicilor culturale sau a altor bariere legate de gospodărie, de condițiile de subzistență sau de locul de muncă împreună cu convingerea greșită că alăptatul exclusiv nu este suficient.

Trebuie să ținem cont că alăptatul exclusiv presupune o investiție de timp considerabilă din partea mamelor. Presiunea socială, responsabilitățile familiale, munca plătită și neplătită reprezintă provocări semnificative pentru femeile de pretutindeni. De aceea, toți suntem implicați în bunul mers al lucrurilor.

De ce este esențială diversificarea alimentară de la 6 luni?

Sugarii și copii de vârste mici mănâncă atât de puțin, încât mesele lor trebuie să aibă un conținut ridicat de substanțe nutritive: fiecare înghițitură contează. Spre exemplu, între 6-8 luni, un copil alăptat are nevoie de o cantitate de 4 ori mai mare de zinc și de nouă ori mai mare de fier per 1000 de calorii, decat un bărbat adult . Prin urmare, perioada 6-11 luni pune cele mai mari provocări din punct de vedere al nevoii de micronutrienți.

Sincronizarea este și ea esențială: copiii care se bucură de o diversitate minimă a alimentației sau de o dietă bogată în fier la 6 luni sunt mai înalți și au musculatura mai dezvoltată  la 18 luni decât cei care nu primesc o astfel de dietă.

Între 6-23 de luni, consumul redus sau lipsa consumului de alimente nutritive bogate precum ouă, lactate, fructe și legume sunt asociate cu subdezvoltarea.

Alimentația variată contribuie și la crearea unor obiceiuri alimentare sănătoase. De exemplu, consumul neregulat de fructe și legume între 6-11 luni este frecvent asociat consumului de doze neregulate din acele alimente la vârsta de 6 ani.

Ce putem face?

În primul rând, trebuie să schimbăm preconcepțiile oamenilor, asigurându-ne că toate femeile care aleg alăptatul au susținerea necesară din partea guvernelor, sistemelor de sănătate, locurilor de muncă, comunităților și familiilor.

Toate sectoarele societății trebuie să garanteze că alimentația pentru copii este disponibilă, accesibilă, sigură și oferită cu grijă: Guvern, Protecție socială, Agricultura, Educație, Apa, instalații sanitare și igienă, Comunitatea, Familia, Sectorul sanitar.

blog2

În concluzie, la prima vedere, mulți oameni consideră că fiecare familie trebuie să ia aceste decizii individual, dar lucrurile nu sunt așa întrucât foarte mulți părinți nu sunt informați, se lasă influențați de cei din jur, au nevoie de ajutor și îndrumare. Aici intervenim noi, voi, tu!

Sursa infromatii:

From the First Hour of Life

 

 

Alăptarea este momentul vostru de legătură, trăiește-l!

în UNICEF România | scris de Administrare UNICEF | pe 05/Aug/2016 | 0 Comentarii

Legătura emoțională dintre mamă și copil se creează de la prima privire, prima atingere, prima alăptare. După ce, timp de 9 luni, ai fost conectată cu el fizic și emoțional acum, după naștere, alăptarea consolidează apropierea dintre voi și îi oferă copilului tău starea de liniște cu care era obișnuit din burtică.

Alaptare

Pe lângă apropierea emoțională, alăptatul are un impact pozitiv important pe termen mediu și lung atât pentru copil, mamă, cât și pentru societate. Te-ai întrebat vreodată cum?

Cercetările noastre ne arată că, dacă alăptarea s-ar practica în întreaga lume, aceasta ar putea salva peste 800.000 de vieți de copii și ar aduce economiei globale peste 300 de miliarde de dolari anual. Acum îți dai seama de amploarea acestei activități?

Argumentele în favoarea alăptării sunt solide și convingătoare. Ca mijloc de salvare a vieții copiilor, alăptarea reprezintă o soluție cu impact mare și eficiență financiară. Alăptarea este una dintre investițiile cele mai înțelepte menite să stimuleze capitalul uman și creșterea economică și să ofere fiecărui copil șanse egale de a prospera.

Iată doar câteva dintre beneficiile reale ale alăptării!

Atât în țările bogate, cât și în cele sărace, perioadele lungi de alăptare sunt asociate punctajelor mai ridicate la testele de inteligență – existând totodată dovezi conform cărora acest fapt înseamnă rezultate școlare îmbunătățite și câștiguri salariale crescute menținute pe termen lung.

Tot mai multe date arată că una dintre posibilele consecințe ale alăptării este și aceea de reducere a incidenței cazurilor de supraponderalitate, obezitate, și boli cronice precum diabetul, care pot apărea ulterior în timpul vieții.

De asemenea, în cazul mamelor care alăptează există un risc mai mic de a face cancer de sân și cancer ovarian.  O îmbunătățire a practicilor de alăptare ar putea duce la prevenirea a 20.000 de decese materne cauzate anual de cancerul de sân. În același timp, alăptarea face ca ovulația să întârzie, ajutând astfel la spațierea sarcinilor.

În concluzie, alăptarea la sân este momentul de legătură dintre mamă și copil, liantul relației dintre ei. Pe lângă acest lucru, alăptarea are un impact pozitiv și asupra țării. Ratele de alăptare scăzute sunt cauza pierderilor de peste 230 de miliarde de dolari anual în țările cu venituri mari, respectiv 70 de miliarde de dolari anual în țările cu venituri mici și medii.

De la reducerea incidenței bolilor la beneficiile de ordin economic, alăptarea determină progrese în dezvoltare la toate nivelurile și va fi un catalizator esențial al îndeplinirii Obiectivelor de Dezvoltare Sustenabilă.

În perioada 1-7 august, țările din întreaga lumea sărbătoresc Săptămâna internațională a alăptării. Noi ne dorim să o sărbătorim în fiecare zi pentru că, datorită ei, copiii noștri sunt mai sănătoși, mai fericiți, iar viitorul țării este pe mâini bune.

Dacă vrei să afli mai multe despre alăptat, citește studiul aici: http://files.unicef.org/nutrition/files/FromTheFirstHourOfLife-Part1.pdf

Sursă: Începând cu prima oră de viață, raport UNICEF, 2016

Ce prioritati ar trebui sa aiba UNICEF Romania din prisma adolescentilor

în UNICEF România | scris de unicef | pe 03/Jul/2015 | 0 Comentarii

Va prezentam discursul lui Catalin Zugravu, Secretar al Departamentului de Organizare Interna, Consiliul Național al Elevilor, care a adresat un discurs in cadrul unei intalniri de revizuire a Programul de ţară UNICEF Romania pentru perioada 2013 – 2017.

“Astazi ma aflu in fata dumneavoastra pentru a va vorbi despre care sunt prioritatile pe care Programul de tara UNICEF ar trebui sa le aiba in vedere, din perspectiva adolescentilor. Perspectiva a adolescentilor exprimata chiar de ei. Unii dintre dumneavoastra stiu ca structura reprezentativa a elevilor, Consiliul National al Elevilor, in parteneriat cu ANPDCA, cu Ministerul Muncii si cu UNICEF au lansat in luna mai o brosura numita “Astazi vorbim noi!”. O brosura care a selectat mesaje ale elevilor dintre peste 4.000 de mesaje scrise de adolescenti din toata tara pe diferite teme: Educatie, Sanatate, Impactul Mass-mediei, Familie si asa mai departe. Astazi, voi aborda urmatoarele subiecte pe care tinerii le gasesc importante pentru dezvoltarea lor ca membrii ai societatii de maine: Educatia, Drepturile copilului si incluziunea sociala, Nevoia copilului de a participa la luarea deciziilor care il vizeaza.

Cătălin Zugravu, Secretar al Departamentului de Organizare Internă, Consiliul Național al Elevilor

Cătălin Zugravu, Secretar al Departamentului de Organizare Internă, Consiliul Național al Elevilor

Voi incepe cu educatia nu neaparat fiindca este domeniul in care activez ca si reprezentat, ci pentru ca o gasesc ca fiind elementul care sta la baza oricarei societati dezvoltate, oricarui stat, la baza formarii individului ca membru al unei comunitati. Chiar Marian Stas, expert in educatie, profesor universitar, care a predat la Univ. Harvard, a afirmat ca “Actuala stare a educatiei reprezinta o amenintare la siguranta nationala”. Daca ar fi sa analizam toate problemele actuale ale educatiei, cu siguranta am depasi cu mult timpul alocat interventiei mele, tocmai de aceea ma voi rezuma la cele mai importante:
Curricula scolara. Am sa incep acest subiect prin a-l cita pe Julian Hingley, expert britanic in educatie care a profesat in Romania: “In Romania, elevii invata dupa o curricula potrivita secolului XIX. Aveti nevoie de o adevarata revolutie in acest sens.”   A trecut vremea in care scopul invatamantului era sa formeze oameni universali. Societatea s-a transformat, a evoluat atat de mult, incat elevul care incearca sa se dezvolte pe toate planurile ramane la un stadiu de mediocritate. Educatia de astazi este una de masa, in care singura posibilitate a elevului este de a alege intre real si uman. Incercam sa construim o societate democratica, si nu vom reusi niciodata: si asta pentru ca in locul unde este formata viitoarea resursa umana care va alcatui societatea, in cadrul invatamantului, elevilor nu le este data nici macar posibilitatea larga de alegere. Invatamantul este domeniul care are cel mai mare impact psihologic in dezvoltarea copilului, si totusi in tara noastra, acesta este centrat pe profesor. Elevul tine ochii in banca, scrie, vorbeste doar cand este intrebat si ia totul ca fiind un adevar absolut, nu se intreaba niciodata “de ce?”. De aceea, cand ii este pusa o intrebare din afara lucrurilor invatate, este dezorientat si nu face conexiuni.

O alta problema a educatiei este pregatirea profesorilor, si nu ma refer la pregatirea lor in campul lor de activitate, ci la pregatirea lor pedagogica. Pedagogia nu ar trebui sa reprezinte o abilitate secundara sau tertiara in pregatirea profesorala, ci cheia capacitatii de a educa. Profesorii trebuie sa fie niste traineri, niste lideri capabili sa motiveze copiii spre a isi satisface setea de cunoastere. Atat profesorii cat si directorii ar trebui pregatiti continuu, asa cum o corporatie isi antreneaza continuu departamentele pentru a atinge eficienta maxima. Meritul ar trebui promovat in cadrul scolilor, directorii sa fie niste manageri cat mai buni, nu oameni afiliati politic. Iar pentru ca toate acestea sa fie posibile, este nevoie de finantarea educatiei. Cele mai mare cheltuieli guvernamentale cu educatia au fost in 2007, cand educatiei i-a fost alocat 4,25% din prod intern brut. Insusi UNICEF a atentionat statul roman ca daca nu aloca cel putin 6% din PIB educatiei, va pierde intre 12 si 17 miliarde de euro in perioada 2015-2025.

Mai mult decat atat, traim intr-o tara in care majoritatea oamenilor se numesc romani, in care 89% din cetateni sunt ortodoxi, si totusi noi nu avem dezvoltat un sentiment puternic de comunitate, o societate civila activa, si asta din cauza unui sistem educational ineficient.

Imaginati-va efectele devastatoare pe care le are aceasta lipsa a invatamantului efficient asupra Romaniei. Lipsa educatiei cauzeaza saracie si o lipsa a valorilor morale. Stiti ce se intampla cand aceste doua cuvinte se intalnesc intr-o familie: se petrec abuzuri, fizice sau psihologice, mai ales asupra copiilor. Negarea dreptului copilului la educatie, la libera gandire, la formare personala. Exista cazuri de copii care doresc sa isi depaseasca situatia financiara precara, si reusesc, intra la licee de prestigiu. Acolo insa, din cauza faptului ca sistemul educational nu este centrat pe elev, din cauza faptului ca mica comunitate a elevilor nu este atent supravegheata, el este marginalizat, exclus social din cauza situatiei lui financiare. Poate chiar mai rau, este batjocorit si agresat. O mare parte dintre aceste abuzuri ar putea inceta, nu maine, nu peste un an, ci peste zece ani doar in cazul in care educatia este revolutionata ACUM, si totusi nu se fac demersuri in acest sens. De fapt, daca nu ar fi fost UNICEF si ANPDCA, poate ca noi, Consiliul  Elevilor, nu am fi fost acum capabili sa ne facem vocea auzita la un asemenea nivel. Trebuie sa intevenim acum!
Mai mult decat atat, copilul trebuie sa participe la deciziile care il vizeaza. Adultii de astazi ne spun ca nu avem discernamant, ca suntem supusi erorii, dar ei trebuie sa inteleaga ca doar participand la luarea deciziilor putem responsabiliza un copil, il putem invata sa isi exprime opinia si sa lupte pentru aceasta, ii putem sterge cu buretele mentalitatea gresita precum ca “Actiunile lui sunt prea mici pentru a conta, ca mersul statului si politica nu sunt niste subiecte interesante, ca oricum politicieni sunt in general oameni rai”. Traind printre elevi, va pot spune ca aceasta mentalitate este promovata si supra promovata in randul acestora. Dar cum sa facem acest lucru, cand reprezentantii elevilor alesi democratic sunt persecutati atunci cand nu se conformeaza cu dorintele generale ale conducerilor, cand incearca sa lupte pentru colegii lor? Cum putem face acest lucru cand elevul este constant descurajat sa isi afirme punctul de vedere, deoarece acesta ar putea leza interesele sau opiniile unei persoane descrise ca fiind “net superioare” lui?
Intr-un sfarsit, mesajul adultilor de maine catre adultii de astazi este “Ajutati-ne sa devenim o comunitate in adevaratul sens al cuvantului! Ajutati-ne sa invatam ceea ce inseamna cu adevarat democratia! Aratati-ne cat de importante sunt opiniile noastre, cat de important pentru stat, si indirect pentru noi, este sa fim activi civic! Invatati-ne ce inseamna puterea celor multi! Ajutati-ne sa ramanem romani!”

 

 

Children’s WASH Forum: Post Scriptum

în Uncategorized | scris de unicef | pe 30/Jun/2015 | 0 Comentarii

de Yvonne Preda

 

În urmă cu câteva săptămâni, în perioada 6 – 10 iunie 2015, alături de colegul meu, Bogdan Covrig, am făcut parte din delegaţia României la Forumul WASH pentru Copii din Dushanbe,Tajikistan.  În cele 5 zile petrecute împreună cu alţi adolescenţi din 13 ţări, am avut ocazia să conştientizez atât importanţa existenţei apei curate, a salubrizării publice şi a igienei în casa fiecărei familii, cât şi faptul că ajutorul pentru cei care nu dispun de aceste facilităţi esenţiale trebuie să vină din partea noastră.

 

UNICEF Tajikistan copyright photo

Activitatea forumului a constat în lucrul în cadrul diferitelor workshop-uri: WASH at Home, WASH in Schools, Disaster Risk Reduction & WASH in the Community.  Scopul a fost ca fiecare echipa să elaboreze până la sfârşitul forumului un document care să prevadă condiţiile minime de care ar trebui să dispună orice copil acasă, în şcoli, în timpul dezastrelor naturale şi în comunitate, iar acestea să fie unite într-un singur document numit  „Call to Action”. Unul dintre aspectele cele mai importante pe care le-am observat şi care cred ca şi-a adus cel mai mult contribuţia a fost „background-ul” fiecăruia dintre participanţi. Cu toţii am venit din medii diferite, formaţi de sisteme educaţionale diferite şi misiunea noastră a fost să creăm un document universal, unul care care să acopere nevoile copiilor şi familiilor acestora din toate colţurile lumii. Am subliniat faptul că a dispune de apă curată, toalete şi igienă oriunde am fi (acasă, la şcoală sau în comunitate) nu ar trebui să fie considerată o extravaganţă, aşa cum se întâmplă în unele state, ci ar trebui să fie drepturi respectate în toate ţările. Un alt aspect important pe care l-am subliniat a fost interdependenţa dintre igienă şi educaţie – în special în statele sărace, mai exact, cum poate afecta lipsa igienei sănătatea copiilor şi educaţia acestora.  De asemenea, în ultima zi a forumului, în cadrul sesiunii plenare, am susţinut o prezentare interactivă despre importanţa implicării active a tinerilor în comunitate şi am conturat proiectele pe care vrem să le desfăşurăm în ţările noastre.

În perioada 9 – 10 iunie s-a desfăşurat Conferinţa Interanţionala ONU „Water for Life”, care a marcat 10 ani de activitate în cadrul programului WASH, la care au participat atât înalţi demnitari ai statelor membre ONU, cât şi reprezentanţii acestora la nivel regional. Documentul pe care l-am elaborat în cadrul forumului a fost citit în şedinţa plenară, dovedind astfel că şi noi, adolescenţii, suntem dispuşi să iniţiem schimbări în ţările noastre, dar că avem nevoie de ajutorul adulţilor, în special de cel al factorilor decidenţi, pentru ca munca noastră să nu fie una cu efect de scurtă durată sau fără impact.

În ceea ce priveşte planul meu de acţiune, fiind preşedintele Consiliul Judeţean al Elevilor Olt, din octombrie 2015 voi  înfiinţa un nou departament, departamentul WASH, iar  voluntarii acestuia se vor asigura ca igiena, apa curată şi salubrizarea publică să fie primordiale atât în şcoli, cât şi în comunitate, primul pas fiind asigurarea dialogului cu factorii decidenţi în această privinţă. Departamentul poate fi înfiinţat la nivelul fiecărui Consiliu Judeţean al Elevlor din ţară, însă această schimbare rămânând la latitudinea fiecărei echipe.

Reevaluând toate concluziile forumului  şi experieţele participanţilor cred că cel mai important lucru pe care l-am învăţat este că situaţia ideală în care mă aflu (prin accesul apă curată, salubrizare publică şi igienă) reprezintă o uşă deschisă către drepturile fundamentale ale omului, uşă pe care, din păcate, pentru prea multe persoane este închisă şi, de asemnenea, că un procent din schimbarea de care este nevoie ţine de fiecare dintre noi.

Viitorul Europei va avea nevoie de brațele copiilor de etnie romă

în UNICEF România | scris de echipa UNICEF | pe 25/Nov/2014 | 0 Comentarii

Boris Cyrulnik, neuropsihiatru și membru al board-ului Comitetului National pentru UNICEF Franța, a vizitat recent comunitățile din Europa unde UNICEF  derulează programe ample pentru incluziunea socială a copiilor vulnerabili, în special a copiilor romi.

Acum două săptămâni, Boris Cyrulnik a vizitat și câteva comunități de romi din România, alături de echipa UNICEF. 

Două vizite scurte la comunitățile de romi din Sofia, Bulgaria, Siria și România mi-au permis să confirm (…) că doar a spune cuvântul rom declanșează următoarele răspunsuri: furt, nomad, cerșetor rătăcitor, refuză să se integreze.

Am vizitat în schimb două sate alături de echipa UNICEF România și părerea mea s-a schimbat.

© UNICEF Romania / Radu Sandovici

Ce anume a fost diferit în experiența din satele românești și care au fost observațiile oficialilor?

Populația romă este semnificativă în România. Se estimează că sunt peste 2 milioane de romi, dintre care 650.000 nomazi. Majoritatea sunt însă sedentari.  Dar această populație foarte tânără și foarte săracă este de asemenea și foarte puțin educată.

Oare cum se vor integra într-o Europă în care afacerile și ierarhia se bazează pe diplome?

Contrar prejudecății, am avut impresia că școala reprezintă o valoare pentru ei. Unii romi înregistrează performanțe academice și financiare excepționale, dar majoritatea, ca și în toate clasele sărace, preferă să învețe o meserie pentru a deveni foarte rapid independenți financiar.

Viitorul Europei va avea nevoie de brațele copiilor de etnie romă.

Puteți citi întregul reportaj în limba franceză, aici.

Copiii și tinerii aflați în afara sistemului de educație preuniversitar superior în România

în Uncategorized | scris de echipa UNICEF | pe 10/Sep/2014 | 0 Comentarii

UNICEF lansează studiul privind Participarea la educație în învățământul secundar superior – O provocare pentru politicile curente în România, ce se concentrează, în principal, pe situația copiilor în risc major de excluziune.

Background                                                                                                          

Acest studiu reprezintă o continuare și o completare a studiului „Toți copiii la școală până în 2015. Inițiativa globală privind copiii în afara sistemului de educație. Studiu național  – România. Analiza situației copiilor aflați în afara sistemului de educație din România”, elaborat de UNICEF și Institutul de Științe ale Educației (ISE) alături de Ministerul Educației Naționale – Direcția de Învățământ Preuniversitar și Învățare pe Tot Parcursul Vieții, Institutul Național de Statistică și Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție, în cadrul inițiativei globale derulate de UNICEF în parteneriat cu Institutul de Statistica al UNESCO privind copiii în afara sistemului de educație (Out Of School Children – OOSC)[1].

2 (1) (2)

Dacă studiul din 2012 s-a focalizat pe participarea la educație a copiilor de vârsta nivelului primar și gimnazial de educație (7-14 ani), în acest caz am urmărit situația copiilor de vârsta învățământului secundar superior de educație (15-18 ani), pentru a obține un tablou cât mai complet cu privire la acest fenomen, acoperind astfel în întregime învățământul primar și secundar.

Prin intermediul acestui studiu, am urmărit să evaluăm amploarea fenomenului de neparticipare școlară a copiilor/tinerilor de vârsta învățământului secundar superior, să explorăm unele caracteristici ale acestora și să identificăm bariere și provocări în legătură cu participarea la educația de nivel secundar superior. Astfel, pornind de la datele de cercetare ale acestui raport, vom putea contura un profil mai detaliat al copiilor de vârsta învățământului secundar superior care se află în afara sistemului de educație sau în risc major de a ajunge în această situație. În acest fel, putem face un pas înainte în procesul complex de identificare şi eliminare a multiplelor forme de excludere cu care se confruntă acești copii prin politici educaționale și intervenții mai eficiente și focalizate.

În categoria copiilor/tinerilor din afara sistemului de educație am inclus pe cei care au urmat școala în trecut, dar au abandonat, precum și copiii care nu au frecventat niciodată școala. Astfel, în cadrul acestui studiu, copiii în afara sistemului de învățământ reprezintă diferența dintre totalul populației în vârstă de 15-18 ani şi suma copiilor de aceeași vârstă din următoarele categorii: copii/tineri cuprinși în învățământul secundar superior, cei care frecventează deja învățământul post secundar (terțiar sau non-terțiar), precum şi copiii care încă urmează gimnaziul.

1 (1) (1)

Rezultate

  • Pe baza metodologiei folosite s-a putut stabili că aproape 183.000 de copii în anul școlar 2010/2011 și 174.000 de copii în 2011/2012 nu erau cuprinși în sistemul de învățământ. Aceste cifre reprezintă 19% din populația de 15-18 ani, proporție ce rămâne constantă la nivelul celor doi ani asupra cărora s-a focalizat analiza.
  • Segmentul de populație de vârstă corespunzătoare învăţământului secundar superior care prezintă riscul cel mai ridicat privind participarea la educaţie este reprezentat de copiii din mediul rural. Rata abandonului şcolar din anul 2011/2012 indică un risc crescut pentru elevii din zonele rurale: valoarea indicatorului este cu aproximativ 30% mai mare în cazul acestora față de cei din urban. Ratele repetenției în același an școlar, pentru clasele IX, X și XII, erau cu peste 40% mai mari în cazul populației elevilor din mediul rural, comparativ cu cei din urban.
  • Rata abandonului a evidențiat și prezenţa unor inegalităţi de gen. Diferențele constatate între fete și băieți, de aproximativ 1 punct procentual plasează fetele în poziție de avantaj
  • Rata abandonului în funcție de cele două criterii – mediu de rezidență și gen – indică faptul (cel puțin pentru anul școlar 2011/2012) că riscul cel mai înalt de excluziune prin abandon este asociat băieților din mediul rural (6% în anul menționat, comparativ cu 4,7% pentru băieții din urban).
  • La nivelul anului 2011, cea mai mare proporție a populației din afara sistemului de educație era în vârstă de 16 ani (aproape 85%), iar aproximativ 81% finalizaseră cel mult nivelul gimnazial. Această situație semnifică faptul că o proporție importantă din populația de 15-18 ani necuprinsă în sistemul de învățământ a fost supusă riscului excluziunii de la educație înainte sau cel mult la absolvirea gimnaziului sub aspectul educației.
  • Peste jumătate dintre copiii din afara școlii intervievați au lucrat în cursul ultimei săptămâni, aproape două treimi fiind de gen masculin. Mai mult de 99% dintre aceștia au lucrat, însă, fără contract de muncă.
  • În privința participării la educație, rata brută de cuprindere
    în învățământul secundar superior subliniază disparitățile dintre urban și rural, diferențele ajungând la 27-28 puncte procentuale, ceea ce evidențiază faptul că o proporție importantă a segmentului de tineri din zonele rurale nu frecventează învățământul secundar superior.
  • Rata netă ajustată de cuprindere școlară permite identificarea unor disparități privind participarea la educația de nivel secundar superior și între diferitele regiuni de dezvoltare, diferențele ajungând până la 23-26 puncte procentuale. Valoarea cea mai redusă a indicatorului este înregistrată în Regiunea Nord-Est, regiune cu nivel mai redus de dezvoltare economică, iar cea mai ridicată în Regiunea București-Ilfov, cu cel mai înalt nivel de dezvoltare.

IMG_9241

Recomandări

    • România a asumat o țintă ambițioasă de reducere a fenomenului de părăsire timpurie a sistemului de educație la 11,3% până în anul 2020 (de la 17,4% valoare a acestui indicator in 2012) și măsurile în această arie trebuie să continue și să dezvolte intervențiile susținute în nivelurile inferioare de învățământ (ante și preșcolar, primar, gimnazial).
    • În paralel, având în vedere dimensiunea îngrijorătoare a fenomenului de excludere din sistemul de educație (prin neșcolarizare sau abandon școlar) în învățământul secundar superior, o serie de politici și măsuri de intervenție focalizată trebuie să se afle printre prioritățile Ministerului Educației.
    • Susținerea unor politici educaționale coerente și a unor programe la nivel național pentru prevenirea abandonului școlar în învățământul primar, gimnazial și secundar superior, dublate de măsuri de susținere de continuare a studiilor după clasa a VIII-a în cazul copiilor cu oportunități reduse, pot conduce în mod direct la diminuarea fenomenului de părăsire timpurie a sistemului de educație.
    • În condițiile în care participarea la învățământul secundar superior prezintă, în continuare, disparități importante pe medii de rezidență, în defavoarea mediului rural, este nevoie de noi programe de sprijin pentru segmentul de tineri din această zonă, atât de prevenire, cât și de intervenție pentru reîntoarcerea la școală. Aceste măsuri pot viza, cu prioritate, anumite regiuni de dezvoltare, unde rata netă ajustată de cuprindere școlară înregistrează cele mai scăzute valori (N-E, S, S-V).
    • Măsurile privind creșterea calității trebuie, de asemenea, să vizeze în mod sistematic atât unitățile de învățământ de nivel secundar superior din mediul rural (ținând cont, de exemplu, de faptul că rata repetenției este mult mai înaltă în cazul populației elevilor din mediul rural, comparativ cu cei din urban), cât și toate unitățile care școlarizează un număr ridicat de copii aflați în situație de risc: copii care provin din familii foarte sărace, copii de etnie romă, copii cu dizabilități.
    • Măsurile de intervenție trebuie să țină cont și de faptul că riscul cel mai ridicat de excluziune prin abandon este asociat băieților din mediul rural, această categorie fiind, în prezent într-o măsură redusă țintită în mod focalizat de politicile educaționale.
    • De asemenea, sistemul de educație trebuie să clarifice rolul și statutul învățământului profesional și tehnic (oferit în cadrul programelor de studii ale școlilor profesionale și ale liceelor tehnologice) și să promoveze mecanisme și instrumente mai clare de adaptare a rețelei și ofertei școlare la realitățile pieței muncii și de implicare a angajatorilor.

 


 [1]La  începutul anului 2010, UNICEF şi Institutul de Statistică al UNESCO (UIS) au lansat Iniţiativa globală privind copiii în afara sistemului de educaţie în vederea stimulării unor răspunsuri  complexe,  informate şi mai bine monitorizate la nivelul politicilor cu privire la acest fenomen.

___________________________________________________

Date relevante pentru învățământul secundar superior

Proporția copiilor de vârsta învățământului secundar superior în afara sistemului de educație, pe vârste și sexe

Obs.: În proporția copiilor de vârsta învățământului secundar superior în afara școlii nu sunt incluși copiii de această vârstă care frecventează învățământul postsecundar sau învățământul secundar inferior. Sursa: INS.

Obs.: În proporția copiilor de vârsta învățământului secundar superior în afara școlii nu sunt incluși copiii de această vârstă care frecventează învățământul postsecundar sau învățământul secundar inferior. Sursa: INS.

Rata de tranziție de la învățământul secundar inferior la învățământul secundar superior, pe sexe

Obs:  În contextul aplicării măsurii de creştere a cifrei de şcolarizare în învăţământul liceal, ca urmare a preluării locurilor din cadrul Școlilor de Arte și Meserii, începând din anul şcolar 2009/2010 nu au fost făcute înscrieri în clasa a IX-a SAM, acestea intrând în lichidare. Sursa: INS

Obs: În contextul aplicării măsurii de creştere a cifrei de şcolarizare în învăţământul liceal, ca urmare a preluării locurilor din cadrul Școlilor de Arte și Meserii, începând din anul şcolar 2009/2010 nu au fost făcute înscrieri în clasa a IX-a SAM, acestea intrând în lichidare. Sursa: INS

Rata repetenției în învățământul secundar superior, pe clase și mediu de  rezidență

Obs.: Datele pe medii de rezidență prezintă situația în funcție de zonele în care sunt plasate unitățile de învățământ (U/R) și nu de mediul în care domiciliază elevii. Sursa: INS

Obs.: Datele pe medii de rezidență prezintă situația în funcție de zonele în care sunt plasate unitățile de învățământ (U/R) și nu de mediul în care domiciliază elevii. Sursa: INS

Rata abandonului școlar în învățământul secundar superior, pe medii de rezidență și sexe

Obs.: Datele pe medii de rezidență prezintă situația în funcție de zonele în care sunt plasate unitățile de învățământ (U/R) și nu de mediul în care domiciliază elevii. Sursa: INS.

Obs.: Datele pe medii de rezidență prezintă situația în funcție de zonele în care sunt plasate unitățile de învățământ (U/R) și nu de mediul în care domiciliază elevii. Sursa: INS.

Rata de părăsire timpurie a sistemului de educație și formare profesională a tinerilor cu vârste cuprinse între 18-24 de ani, date comparative 2012

Sursa: Eurostat, 2013

Sursa: Eurostat, 2013

Proporția de cuprindere în învățământ a copiilor în vârstă de 15-18 ani și peste (indiferent de nivel), pe vârste și sex, și indicii parității de gen

5

Rata netă ajustată de cuprindere în învățământul secundar superior, pe regiuni și sex (2011/2012)

Obs.: În calcularea ratei nete ajustate sunt luați în considerare atât elevii din învățământul secundar superior cât și din învățământul post secundar (postliceal și superior). Sursă: INS.

Obs.: În calcularea ratei nete ajustate sunt luați în considerare atât elevii din învățământul secundar superior cât și din învățământul post secundar (postliceal și superior).
Sursă: INS.

 

 

Sursă: Toți copiii la școală până în 2015 – studiu național, UNICEF, MEN, INS, 2012.